Imaginea unui copil legat cu un ham de pătuț a inflamat spiritele în rândul celor care fac legea în Sănătate. Oripilați de asemenea „orori” nu au fost doar realizatorii unor emisiuni de la televiziuni centrale, care au întors subiectul pe toate fețele și au chemat în ajutor psihologi care să citească pe chipul micuțului suferința, trauma mai mult sau mai puțin reversibilă. Șocați au fost și reprezentanți ai Ministerului Sănătății, care au amenințat cu acțiuni de control și sancțiuni. Culmea, aceleași autorități care știu că de ani de zile sistemul sanitar se confruntă cu o criză de personal și de fonduri, dar care nu văd și nu aud decât ce le convine. Aceleași autorități centrale care vin în teritoriu doar la tăiat panglici și făcut poze la diverse inaugurări.
Cum ești tratat în spitalele din România, inclusiv cel din Bacău, am simțit pe pielea mea, ca mulți alții. Știu ce înseamnă să nu te poți duce la baie, să nu poți să adormi de frică să nu-ți cadă copilul în cap din pătuțul care se dezmembrează la orice mișcare și care nu oferă o protecție reală copiilor, fie pentru că gratiile sunt prea largi, ori înălțimea lor mult prea mică pentru un copil de 1 an. Știu cum e să ieși din spital cu traume în adevăratul sens al cuvântului, să se țipe la tine că ai tupeul să întrebi cum îl cheamă pe doctor (pentru că ecuson nu poartă toți) sau ce medicamente i s-au administrat copilului. Știu și cum e să pleci din spital cu microbi și să-i transmiți altui copil sănătos care te așteaptă acasă. Știu câtă umilință înduri când personalul medical te ia de prost, pe principiul că pacienții oricum nu știu prea multe.
Nu înțeleg însă, în tot acest scandal al „hamului”, ipocrizia celor care de ani întregi se fac că nu înțeleg, că nu știu, și care ar fi trebuit demult să ia măsuri. Singurele măsuri luate au fost tot împotriva celor care se chinuiesc într-un sistem cu multe bube, asistente care au grijă de 20-30 de copii și încearcă să facă imposibilul. Am scris frecvent despre toate neregulile din spitale, și despre mizerie, și despre corupție. Și despre medici șpăgari, fără conștiință, și despre asistente sau infirmiere arțăgoase, nesimțite, care își bat joc de pacienți. Însă tot acest scandal izbucnit în Secția de Pediatrie a fost umflat artificial, ca la comandă. Poate și pentru că actualul manager este pe făraș și, astfel, i s-au adăugat în palmares niște buline negre, cât să i se închidă gura. Așa, preventiv. Însă un secretar de stat dintr-un minister care a ținut blocate posturi de medici și asistenți și nu a făcut nimic să încurajeze personalul medical să rămână în țară, să fie atât de uluit de ce se întâmplă din spitalele din România, mi se pare lipsă de bun simț și de responsabilitate. Adică, până la urmă, ce l-a oprit să vină la fața locului și să vadă cu ochii lui cum sunt tratați pacienții (și nu în controale anunțate!) sau ce mizerie de mâncare au în castroane? Trebuia să apară la o televiziune centrală imagini „șocante”, „halucinante” ca să afle și mai-marii realitățile din țară, străine chiar și Direcției de Sănătate Publică Bacău, ce a fost nevoită să ia, la comandă, niște măsuri de urgență – închiderea a șase saloane și amendarea unui angajat, deși controale – după cum au informat cei de la DSP – au mai fost făcute chiar cu o lună în urmă!
Cătălina CHIFU
Lasă un răspuns