• sediul se află în gara moineșteană, degradată și ea
Orice călător care este nevoit să utilizeze serviciile de transport de la Autogara Moinești va rămîne cu amintirea unei imagini jalnice. Spațiul este închiriat de SC Transporturi Rutiere SA Comănești, în interiorul stației CFR din Moinești. Biletele sînt eliberate la un gemuleț în exteriorul clădirii, iar sala de așteptare îți crează senzația de coșmar. Tencuiala este căzută, un miros greu îți taie respirația. Dotarea din interior se rezumă la două bănci roase de timp. În fața uneia este așezat pe post de masă un butuc de la un mosor de cablu. Există și sobe din teracotă, dar acestea nu au mai fost încălzite de aproape zece ani, de cînd furnizarea gazelor naturale a fost sistată din cauza datoriilor acumulate. Călătorii preferă, chiar dacă plouă sau e ger, să aștepte autobuzele afară, sub streșinile gării, lipindu-se de ziduri. În fiecare zi pleacă din autogara moineșteană sau sosesc 106 autobuze, care duc la destinație, zilnic, mii de călători.
Indispensabilul grup sanitar, pompos numit așa, se găsește cam la o sută de metri distanță de autogară și nu este racordat la rețeaua de apă. O explicație pentru ruina în care se află autogara ar fi că spațiul este doar închiriat de Transporturi Rutiere, care, din motive mai mult sau mai puțin plauzibile, nu par a fi interesați să remedieze măcar în parte această stare de lucruri. Cu atît mai puțin SNCFR, proprietarul clădirii, pare să nu-i pese de starea jalnică a clădirii, mai ales că de vreo opt ani circulația trenurilor de persoane între Moinești și Comănești a fost suspendată, în momentul actual gara fiind folosită doar de sectorul CFR – Marfă. Inexplicabil este că, pînă acum, aproape nimeni dintre cei abilitați să găsească o soluție nu s-a sesizat. În acest context, nu trebuie uitat și un alt amănunt. Gara din Moinești a fost ridicată în urmă cu aproximativ o sută de ani, după proiectul marelui inginer Anghel Saligny, ca de altfel și alte gări de pe tronsonul de cale ferată Adjud – Ciceu, folosindu-se la construcție acea cărămidă roșie specială, fabricată doar la Ciceu. Din păcate, patina timpului, care ar trebui să dea strălucire acestei clădiri, este estompată de un con de umbră al unei indiferențe greu de înțeles. (Mihai VIERIU)
Lasă un răspuns