Irigațiile din județul Bacău zac în paragină
Județul Bacău se numără printre codașe atunci cînd este vorba de irigarea suprafețelor agricole. Cu toate că și în acest an canicula a pîrjolit pămîntul, „ploia artificială” binefăcătoare abia udă culturile pe ici pe colo. Situația este proastă indiferent dacă o raportăm la nivelul Regiunii nord-Est sau la nivel de țară.
Deși are o suprafață agricolă însemnată, adică peste 297.000 de hectare, din care nu mai puțin de 167.000 de ha sînt teren arabil, potențialul de udare artificială este de numai 20.000 de ha. Cu alte cuvinte, pentru acestea există infrastructura necesară și posibilitatea de a se monta instalații de udare, numai că în realitate nici măcar acestea nu sînt irigate. Totalul terenurilor unde ajunge apa binefăcătoare – furnizată prin intermediul Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare, fie în alt fel – nu depășește nici în perioadele cele mai bune 4.000 de hectare. Datele recensămîntului agricol indică însă doar 1.252 de ha, adică 0,42% din totalul suprafeței agricole utilizate. Dar și dacă se face raportarea la suprafața arabilă, stăm tot prost, cu mai puțin de un procent din total. La nivelul Regiunii Nord-Est stau mai prost la acest capitol doar județele Botoșani și Suceava. Dar primul este mult mai sărac decît județul Bacău, iar al doilea are altă structură a terenului agricol, cu pondere mare a dealurilor și a zonelor montane în suprafețele agricole, care nu au nevoie de instalații de irigat. Pînă și județul Vaslui ne depășește la acest indicator. cît despre județul Neamț, suprafețele irigate ajung la 19% din totalul suprafeței agricole sau 28% din terenurile arabile.
Datele actualizate arată același dezastru
Este adevărat că acest indicator poate varia mult, dar și datele centralizate de Direcția Agricolă indică tot un dezastru în acest sector. Pînă și numărul instalațiilor de irigații spune multe. Totalul acestora este de 173 de bucăți, din care numai 144 sînt transportate în teren și puse în funcțiune. „Pe cea mai mare parte din terenul arabil, supus arșiței, nu au existat instalațiile tehnice care să facă posibilă irigarea nici înainte de 1989 – a declarat directorul adjunct al Direcției Agricole, Ghiță Burlui. Acum, nici atît nu se mai udă culturile. Nu poți să obligi pe nimeni să ude cu aspersoarele dacă nu vrea, iar mulți se feresc din cauza costurilor implicate, pentru că nu au bani. Le mai rămîne să se roage la Dumnezeu să plouă la timp și curat”. Cei care se îngrijesc, totuși, de irigații în orice condiții sînt cei care cultivă legume la scară mare. Acestea sînt mult prea sensibile la secetă pentru a risca să te lași în voia naturii. Dar în rest prea puțini au astfel de instalații sau se preocupă a achiziționarea lor. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns