Despre Cruce și Înviere, cu arhimandritul Pimen Costea

Pe preacuviosul părinte Pimen l-am cunoscut acum aproape zece ani. Era tot înainte de sfintele sărbători pascale, dar mai la sfârșit, în joia din Săptămâna Patimilor. L-am găsit în curtea Mănăstirii Buna-Vestire de la Tisa-Silvestri, trudind ca un gospodar în tinda casei. Pe-atunci, oaza de liniște și spiritualitate de la Tisa era la început de primenire, iar părintele, alături de maicile din obște, muta bolovani de zeci și sute de kilograme cu forța brațelor ori cu tractorul pe care-l mânuia ca un adevărat fermier. Mai târziu, aveam să-l găsesc tot la fel, muncind din greu, dar având timp să-i primească cu un zâmbet cald pe cei care-i tulburau liniștea călcându-i pragul.
Joi seara am avut ocazia să-l reîntâlnesc, nu ca muncitor în ograda mănăstirii ori ca unul care are în grijă bunul mers al tuturor așezărilor monahale din eparhie din postul de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, ci în rolul de truditor al cuvântului care luminează calea spre mântuire. Sala de conferințe din curtea Bisericii Militare „Sfântul Gheorghe și Eroii Neamului” din Cartierul CFR n-a putut cuprinde mulțimea de băcăuani veniți să-l asculte pe arhimandritul Pimen Costea vorbind despre „Sfânta Cruce – semn al Dragostei și al Învierii”. Era ce-a de-a doua conferință organizată de preotul Lucian Butnaru, slujitor la Biserica Militară „Sf. Gheorghe”, în cadrul seriei de șezători duhovnicești desfășurate sub titlul „Urcușul Învierii”. Timp de câteva ore – prea puține, după spusele auditorilor – preacuviosul părinte Pimen a vorbit despre Cruce și mântuirea prin Înviere. „Crucea – a subliniat arhim. Pimen Costea în cuvântul său de învățătură – este farul care luminează viața noastră de creștini, este lumina care ne călăuzește pe calea mântuirii.” Părintele Pimen a făcut ceea ce m-am așteptat să facă, adică a trudit folosind cuvântul așa cum l-am văzut muncind cu brațele ori cu tractorul. A vorbit clar, la obiect, fără ocolișuri, aidoma țăranului care nu are timp pentru cuvintele de prisos. Răspunsurile sale la întrebările venite de la interlocutori au fost la fel, scurte dar cuprinzătoare, fără balast verbal, încercând să clarifice nelămuririle credincioșilor. La sfârșit, și-a cerut iertare de la cei care l-au ascultat dacă, prin cuvintele sale sincere, a rănit pe cineva.

Credincioșii au plecat acasă purtând în inimile lor o licărire din lumina împărtășită în acea seară și cu promisiunea lansată de pr. Lucian Butnaru pentru o nouă șezătoare ce se va desfășura joi, 27 martie, la ora 17.30, și-l va avea ca invitat pe diaconul dr. Adrian Sorin Mihalache, lector în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, care va aborda tema „Doar iubirea vindecă – explorări neuro-științifice și înțelesuri filocalice despre puterea binefăcătoare a dragostei”.