Despre minie, in viziunea Sfintilor Parinti

“Sa nu dati loc miniei intre voi. Pentru ca omul minios nu primeste dar de la Dumnezeu, ci, prin minia sa, cade din inaltimea rabdarii, in groapa de pierzanie a miniei. Care fiara este asa de cumplita si neimblinzita, precum este omul cel minios, care nu-si pierde minia? Ce este mai rau decit miniosul? Aceasta il face turbat pe om, fiindca duhul lui Dumnezeu nu vine la cel minios. Gindeste-te ca ce tine minie, nu se stapineste pe sine si este ca un beat din cauza iutimii. Caci nu cunoaste pe cei ce fac bine si traieste ca intr-o noapte intunecoasa. Celor mai mare si celor mai mici decit ei le graieste fara de rinduiala si, pe cel mai batrin, il huleste. Cearta, este foarte guraliv, ocaraste, bate, la nimic nu se supune si nu primeste cuvintele celor ce-l mingiie. Precum este otrava la serpi, asa-i iutimea in cel minios. Indracindu-se, miniosul latra, ca un ciine la toti, si imboldeste ca o scorpie si, ca un sarpte, musca. Fugiti de o rautate ca aceasta. Nici functia celui minios nu-i cinstita, nici caruntetele. Nici jertfa unuia ca acesta nu-i bine primita, nici nu poate sa se indrepteze. Tu sa zici asa: «Asteptind, am asteptat pe Domnul, si a cautat spre mine». Goneste-ti iutimea si minia din inima, ca a zis Mintuitorul Iisus Hristos: «Oricine se minie pe fratele sau, vrednic va fi de osinda». Minia sa-ti fie numai asupra diavolului, fiindca printr-insul am cazut din Rai. Acela, si acum, pe fiecare din noi, ne pindeste ca sa ne insele si in vapaia cea nestinsa sa ne afunde. De aceea, paraseste iutimea si lasa minia, ca nu cumva sa te osindesti impreuna cu Irodiada, caci ea se minia mult asupra lui Ioan Botezatorul, care voia sa o mintuiasca. Ea desi auzea de minunile facute de el, isi astupa urechile, ca o aspida surda, pina ce a gasit momentul sa-l omoare. Iar pe sine s-a facut blestemata, de catre cele patru margini ale pamintului. Pentru ca diavolul face voia celor placuti ai sai, ca sa-si savirseasca rautatea miniei, aici laudindu-se cu pacatele, iar dincolo, sa fie dusi, fara de pocainta, la osinda.