Demersul plastic oferit de Secția de artă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” în cadrul Nopții Muzeelor, la Galeriile de artă Alfa, este unul greu de digerat pentru iubitorii de „frumos”. Expoziția „M3: Muncă, Memorie, Mișcare” a lui Matei Bejenaru, profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, unde predă fotografia și arta video, are efectul unui duș rece asupra privitorului prin actualitatea temei propuse și prin sinceritatea absolută cu care o abordează.
„Proiectul artistic propus de autor este o radiografie a societății în care trăim – a spus în prezentarea sa criticul și filosoful ieșean Cristian Nae, prezent sâmbătă seara la vernisaj – este un document ce înregistrează trecutul nostru imediat și prezentul, într-o lumină dură”. Folosind diverse metode de exprimare (fotografia, imaginea video și elemente vestimentare), Matei Bejenaru scoate la rampă drama muncitorului român prins între două lumi, una care-l refuză, dar are nevoie de el, și alta care nu-i poate oferi demnitatea unei vieți normale. Totul în expoziție este voit supradimensionat, începând cu fotografia realizată în manieră clasică, pe film lat, developat cadru cu cadru în laborator, imagini scoase prin procedee chimice ce devin desuete în lumea informațională în care trăim. Personajele sunt documentate sec, fără înflorituri stilistice, ceea ce face necesară prezența explicațiilor prin cuvinte ce însoțesc imaginile pe simeză.
Singura figură de stil prezentă în galerie este reprezentată de elementele de vestimentație supradimensionate. „Mărimea acestor haine nu este aleatorie – a explicat autorul – ea este direct proporțională cu coeficientul de profit al industriei de lohn din România”. Această hiperbolă scoate în evidență drama textilistelor ce lucrează pe un venit minim în cadrul unor companii care scot profituri uriașe, exploatând mâna de lucru fără să se implice social în țările în care activează. Cât despre partea video a expoziției, aceasta urmează aceeași formă de exprimare, a documentului ce înregistrează sec și emoțional în egală măsură, drame personale și colective. Dacă, de la alte expoziții de artă, vizitatorul poate pleca mulțumit sufletește, în cazul de față gustul amar și frustrarea sunt cele care predomină . (Liviu MAFTEI)
Lasă un răspuns