În arta imitației nu avem rivali
Nu sîntem noi buni în toate cele, dar în arta imitației nu avem rivali! După moda americană, am preluat informarea lunară privind Starea națiunii, cu toate că ei o fac anual sau în situații excepționale. Deh, ce să-i faci, avem probleme mai multe și voință arzătoare să le rezolvăm!
Recent, domnul Ion Iliescu, Președintele României, a mai bifat o „Starea națiunii” la televiziunea publică. Noi îl știam de politician versat, cu tact și calcul rece, dar de data aceasta ne-a dat cu tifla, arătîndu-ne fața nevăzută a politicianului ascuns, care mai scapă din cînd în cînd gînduri ce ne dau fiori.
La o observație tăioasă a moderatorului Horia Grușcă, precum că situația din Irak devine explozivă, iar aliații americanilor au fost mințiți privind existența armelor de distrugere în masă, președintele Poloniei luînd poziție față de această manevră, domnul Iliescu a răspuns, stupefiant: „Noi, atunci, nu am stat să judecăm adevărul argumentelor aduse, ci am pornit de la un element de bază, un criteriu esențial, al solidarității și acțiunii unitare în fața unei situații date”.
Așadar, Președintele României și Consiliului Suprem de Apărare a Țării nu mai stau să judece, nu se mai interesează dacă argumentele americanilor sînt reale sau nu, cu toate că Hans Blix, șeful inspectorilor O.N.U. în Irak, nu a găsit nici urmă de arme chimice în acea țară.
Nu a mai contat nici poziția Germaniei, Franței și Rusiei față de intenția de cotropire a președintelui american Bush, C.S.A.T. acționînd în orb, „independent de confirmarea, sau nu, a suspiciunilor cu privire la armele de distrugere în masă”. Adică, viața unui popor nu înseamnă nimic și iei ca argument de război suspiciuni pe care nu vrei, sau nu mai ai timp, să le verifici, dacă nu ai încredere în inspectorul O.N.U.
Domnul Președinte este de acord că existau căi mult mai simple de înlăturare a lui Saddam Hussein, dar era foarte îngrijorat ce se va întîmpla după dispariția acestuia. Ce mai, a gîndit ca un „ocrotitor al popoarelor”, cu toate că avea informații din zonă că perioada post-Saddam va fi critică.
Nu mai contează că Președintele Comisiei Europene, Romano Prodi, declară că terorismul este mult mai puternic azi decît cu un an în urmă, iar Richard Clarke, coordonator al administrației americane pe probleme antiteroriste, recunoaște că America a furnizat pentru Al Qaeda și pentru generațiile clonate de teroriști un bun mecanism de recrutare, declarînd în același timp invadarea neprovocată a unei țări arabe bogată în petrol.
Președintele nostru propune, acum, găsirea unor căi care să asigure o acțiune solidară a comunității internaționale, inclusiv o cale de prezență a O.N.U. pentru legitimitatea noilor acțiuni. Se vede cît de acolo că dragul nostru conducător nu știe proverbul cu prostul ce aruncă piatra în baltă și mai mulți înțelepți nu reușesc să o scoată. Liber-cugetătorul de Cotroceni recunoaște că în Irak s-a încercat într-o manieră fixistă, rigidă, căutînd să se extrapoleze valori într-o lume care are cu totul alte valori, alte percepții și altă psihologie socială. Păi, dacă nu putem merge cu drapelele desfășurate ale ideii de libertate și lumea nu ne primește cu brațele deschise și aplauze, dacă trebuie să gîndim profund, cum sugerează locatarul temporar de la Cotroceni, ce caută armata română în Irak? Și dacă acum mimează gîndirea profundă în fața privitorilor pe sticlă, cum nu a avut timp să gîndească în același mod cînd a hotărît să trimitem trupe în țara șiiților și șuniților?
Doar solidaritatea și acțiunea unitară împotriva unei țări nevinovate nu pot fi motivate în nici un chip. Un liber-cugetător nu va acționa niciodată normal, firesc, pentru că îi lipsește credința și îi prisosește tirada politică, aceasta neavînd nici o legătură cu omul, indiferent unde s-ar afla el. Restu-i meschinărie politică. (Jan NEGRU)
Lasă un răspuns