De bine – de rău, în perioada antedecembristă, tot românul avea un loc de muncă, o locuință la bloc, chiar dacă mai este considerată a fi o „cutie de chibrituri”, dar în care se trăiește încă și pe care o rîvnesc mulți, foarte mulți tineri. Ba mai mult, prin lege erai obligat să muncești. Este adevărat, salariile nu erau mari, dar leul era puternic, raportul de salarizare între cei de „jos” și cei de „sus” era de 1/5, pe cînd astăzi!…
Recesiunea economică românească a impus un sumbru cortegiu de dezastre, de la decapitalizarea întreprinderilor, scăderea investițiilor, devalorizarea accentuată a leului, relații economice internaționale defavorabile și nu în ultimă instanță deficitul balanței de plăți.
Criza locurilor de muncă a dus la bulversarea pieței muncii, care nu se limitează doar la șomaj, ci afectează și domeniul ocupării forței de muncă, atîta cîtă mai există.
Sărăcirea alarmantă a unei proporții de 80-85 la sută din populația țării are repercursiuni negative pe termen scurt și pe termen lung și în direcția gradului de cuprindere în învățămînt și, de aici, cu repercursiuni încă necalculabile privind poziția noastră viitoare la internaționalizarea ocupării forței de muncă. Acest fenomen, neluat în seamă de către guvernanți și discutat tangențial de către economiști și politologi, va duce la dumpingul social, care ne va afecta zeci de ani. De fapt, descurcăreții occidentali au pătruns deja pe piața muncii de la noi și exploatează nemilos forța de muncă ieftină, mai ales în confecții și activități forestiere. S-a ajuns ca la un salariu de circa 100 de euro, o confecționeră să muncească 10-12 ore pe zi, produsele au asigurată desfacerea pe piața europeană, prețul de vînzare fiind atractiv datorită mîinii ieftine de muncă. În schimb, noi importăm tehnologie din Occident, scumpă din cauza mîinii de lucru înalt calificate și tehnologiei de vîrf, făcîndu-ne că nu vedem că, de fapt, importăm șomaj.
Specialiștii noștri, că avem suficienți, sînt obligați să se ocupe cu munci de doi lei, derizorii, în țară, sau să plece peste hotare, unde un număr de ani trebuie să treacă prin purgatoriul pieții muncii pentru a li se recunoaște gradul înalt de calificare.
Răsfoind paginile de publicitate din ziarele centrale și locale, la oferta pentru locuri de muncă ai impresia că te afli într-o țară supercivilizată, cu o economie de postconsum, unde serviciile primează. Ofertele abundă pentru vînzători, bucătari, confecționeri, șoferi și foarte rar apar 1-2 locuri de ingineri. Abc-ul științei economice avertizează sec, fără posibilitate de interpretare, că societățile care nu produc nu se pot dezvolta, se sufocă din punct de vedere economic.
Purcoiul de euroi ce se anunță pentru noi, efectiv se întoarce la ei, prin acest import păgubos de șomaj pe care îl efectuăm. Unde mai pui că după fiecare intrare de valută vin și specialiștii occidentali, care ne asistă, ne consiliază, ne monitorizează, pe salarii babane, iar Fănică de pe buldozer sau de la lopată pentru construcția segmentului de autostradă transilvană dacă încasează 100-150 de euro crede că l-a prins pe Dumnezeu de un picior.
Ai noștri guvernanți promovează nemunca și, drept consecință, traiul la limita sărăciei, pentru că ce altceva înseamnă venitul minim garantat?
Susținerea cu obstinație că recesiunea economică s-ar datora, de fapt, dizolvării pieții C.A.E.R. este o gogoașă pentru proști, pentru că la aceeași piață au participat și celelalte țări foste socialiste. Adevărul este că ipochimenii politici și economici efemeri nu știu, sau nu vor să joace cinstit în relațiile interțări, și de aici ni s-a dus buhul de neserioși și șpăgari. Formula „care pe care” din capitalism are reguli clare și dacă nu le respecți nu ești primit nici la ușa clubului economic. Virajele politice cînd spre S.U.A., cînd spre Europa, denotă infantilism politic sau, mai pe șleau, curvăsărie, pe care europeanul o taxează. Noi avem antecedente istorice de încercare a sta cu poponeața în două luntrii, sau cum plastic se exprimă badea Ion, nu poți fugi după doi iepuri! Unii ar răspunde că se poate. Este adevărat. Dar ești handicapat! (Jan NEGRU)
Lasă un răspuns