Jan NEGRU
Cu mulți ani în urmă, la un examen de Istoria Culturii am tras un bilet care conținea un subiect incitant: analiza psihologică a personajelor din celebra pictură „Cina cea de taină”. Recent,
văzînd o fotografie reprezentîndu-l pe primarul municipiului, apărută într-una dintre publicațiile băcăuane, m-am gîndit să analizez trăirile interioare ale lui „nomber one” municipal și județean, după cum declară în ziarul personal.
O primă constatare ar fi că „pozarul”, fie aleatoriu sau poate un profesionist de clasă, a surprins două trăsături esențiale ale primarului, în momentul fixării imaginii pe celuloid: opulența și frica.
La o privire sumară se observă cu ușurință viața îmbelșugată a insului din imagine, care a dus la obezitate din cauza excesului alimentar și în special al îmbuteliatelor, cu boală diabetică și tensiunea sîngelui proporțional cu masivitatea. Cu toate că la retuș s-a vrut o culoare de prospețime a obrajilor, primarul are totuși probleme cu circulația periferică. Ochii trădează suferința ficatului și pancreasului, care se mai pot reface dacă renunță la friptane și îmbuteliate, excluzînd în totalitate berea. Masivitatea corpului indică probleme aferente sciaticii, dar o duce pe picioare de la o zi la alta cu te miri ce remedii.
Așadar, din punct de vedere fiziologic sînt multe probleme care se vor complica, atrăgînd alte suferințe dacă nu renunță, sau cel puțin nu înlătură unele excese.
Privirea și mimica feței ne înfățișează o persoană stresată puternic, care încearcă să ascundă această față de public, dar se destăinuie familiei în puține clipe de răgaz. Supărarea de pe chipul primarului este asociată și cu o doză de frustrare și teamă, pe care încearcă să le ascundă, dar nu reușește.
Activitatea cerebrală urcă spre paroxism pentru că nu găsește răspuns la întrebările ce îl asaltează, dar și a unora ce nu și-au găsit rezolvare și îl toacă mereu.
Puține reușite îl mulțumesc, vrea mai mult, tot mai mult, întrezărind posibilitatea unor stagnări și chiar renunțări din cauza afacerilor, jocurilor de noroc, a politicii înalte către care tinde, dar și în cea de edil, în care se zbate dar nu reușește cele urmărite, mai ales din cauza conjuncturilor în a căror plasă se află.
Îi este foarte greu, îl bîntuie orgoliile, de înțeles pînă la o anumită limită, însă tarele copilăriei și poziția actuală îl împing să nu cedeze, cu toate că își dă seama de posibilele riscuri în toate planurile, pentru că o cădere le-ar influiența necondiționat pe celelalte.
Semnalele venite din propria intuiție, dar și de la prieteni și inamici îl țin în stare de pîndă continuă, pentru că aceasta este trăsătura esențială a personajului în cauză. Nu poate concepe un eșec major, mai ales în cel de afaceri, neadmițînd să o ia de la început. Zdruncinul de după 1989 l-a marcat, și nu știe, nu reușește să scape de gîndurile care îl torturează. Jocurile de noroc, în asociere perpetuă, dar acestea sînt paleative amăgitoare.
Are intuiție înnăscută în unele acte de jonglerie cu viața, dar aceasta nu este suficientă și nici folositoare în toate cazurile.
Mărinimia sub acoperire, pentru interese imediate, nu poate salva malaxorul cotidian, care într-un moment de neatenție îl poate zdrobi. Știe toate acestea, dar speră să se întîmple cu oarecare întîrziere, mai ales că s-a atașat prea mult față de copii.
Nu este un om curajos, cum vrea să pară, este chiar timid, pentru că antecedentele copilăriei l-au marcat. Cînd se mai burzuluiește la unul sau altul, o face pentru că nu deține și alte pîrghii într-o discuție.
Ochii plînși din fotografie și starea de nesomn arată un om obosit, dar cu ambiție, pentru că știe cîtă trudă și „artificii” au stat la baza poziției actuale.
Mîinile înfipte în masă, stînga în pumn strîns și dreapta laxă, dovedesc cu prisosință starea ambiguă de spirit și stresul descurajator.
Totuși, omul din fotografie așteaptă o ultimă răfuială cu toți și toate, și poate cu sine.
Se pare că acumulările materiale, cu acompaniamentul ce însoțește averea, l-au golit de sănătate și franchețe pe cel ce-a fost cîndva mecanicul jovial și șmecheros.
O simplă fotografie, care descrie un om complex și complexat, gîndind că este vînătorul, dar și vînatul.
Lasă un răspuns