Istoria gîndirii omenești s-a dezvoltat într-o perpetuă luptă -contradicție între idealism și materialism, reprezentante ale binelui și răului, luminii și întunericului, dreptății și nedreptății, imaculat și maculat, credință și ateism. De aici și formarea Planetei Albastre a fost explicată fie ca o creație a Divinității, fie ca o acumulare -coagulare de corpuri și praf cosmic.
A existat o continuă gîlceavă a religiei cu știința, care s-au dezvoltat separat, fiecare cu fluxul și refluxul ei.
Izvoarele sacre, parte din ele atestate în Cărțile sfinte: Biblia, Coranul, Vedele, susțin existența Creatorului pămîntului și a vieții pe planetă, admițînd însă și existența forțelor răului reprezentate de Satan, fost înger al luminii, dar decăzut din cauza încercării de a deveni egal lui Dumnezeu, deci din cauza răzvrătirii împotriva Creatorului.
Cărțile sacre conțin mai multe referiri la existența lui Satan și a puterii sale asupra lumii materiale pe pămînt. În cartea lui Iov din Vechiul Testament este descrisă relația acestuia cu Creatorul cerului și pămîntului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor. Astfel, fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi și s-au înfățișat înaintea Domnului și a venit și Satan în mijlocul lor. Domnul a zis lui Satan: De unde vii? Acesta a spus că a cutreierat pămîntul și s-a plimbat pe el. Dumnezeu l-a întrebat dacă l-a văzut pe Iov, robul și credinciosul său, dar Satan l-a provocat: ” Atinge-te de el și de tot ce are și te va blestema în față”. Atunci Domnul i-a dat putere asupra lui și a familiei sale, dar l-a oprit să se atingă de sufletul credinciosului Iov. Înspăimîntătoare a fost lucrarea Diavolului în sensul că a pierdut miile de animale, i-au murit fiii și fiicele, Iov s-a îmbolnăvit de cancerul pielii, retrăgîndu-se la marginea cetății și trăind în gunoaie pentru că nici soția nu-l mai putea suporta, zicîndu-i să-l blesteme pe Dumnezeu, care să-l omoare pentru a scăpa de suferință, sărăcie și decădere socială.
Iov a răbdat păstrîndu-și credința și Dumnezeu l-a răsplătit însutit.
Evanghelia apostolului Luca din Noul Testament descrie ispitirea lui Iisus de către Satan, în sensul că una dintre ispite ni-l arată pe Diavol care l-a suit pe Mîntuitor pe un munte și i-a arătat toate împărățiile pămîntului, zicîndu-i „Ție îți voi da toată stăpînirea și slava acestor împărății, căci mie îmi este dată și o dau cui vreau, dacă Te vei închina în fața mea”. Drept răspuns, Iisus i-a spus:
” Înapoia mea, Satană!”
Iisus Hristos nu a replicat, ceea ce înseamnă că a recunoscut puterea lui Satan asupra lumii materiale și a slavei lumești.
Războaiele care au măcelărit o parte însemnată a trăitorilor Terrei au avut cauză principală rîvnirea bogățiilor, dar și slava acaparării puterii lumești peste triburi, teritorii, popoare. Dezvoltarea accelerată a științei a dus la fabricarea și deținerea unui arsenal distrugător, cu efecte imprevizibile.
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru de a alege între bine și rău, de a-i rămîne supuși și credincioși sau de a-i fi supuși lui Satan, robi ai păcatului. Diavolul are putere asupra părții materiale a lumii, dar nu poate acționa asupra sufletului nostru. Aici intervine supremația lui Dumnezeu, care nu permite Diavolului să lucreze asupra sufletului nostru, acesta constituind suflarea de viață care ne-a fost transmisă prin biblicul Adam.
Dacă nu poate să ne piardă sufletește, Diavolul acționează asupra activității mintale, iar gîndurile rele devin forțe distrugătoare pentru noi și semenii noștri și bineînțeles asupra lumii materiale. Căzînd în ispită, acționăm împotriva poruncilor Creatorului și treptat ne pierdem sufletul, trecînd în ascultarea lui Satan. Liberul arbitru a decis. La început nu ne dăm seama și ne trezim înlănțuiți de forțele răului, din care cu greu se scapă.
Abundă știrile despre fapte drăcești, de la suicid la crime, avorturi, violuri, stupefiante, tîlhării, adultere, sataniști și tot cortegiul de întunecare a minții, cînd omul acționează ca un robot. Nu sînt rare cazurile de îndrăciți, persoanele posedate constituind exemple grăitoare de putere a Diavolului asupra celor ce i-au picat în plasă. Slujbele de exorcizare, în care preoți îmbunătățiți, dăruiți cu har de Dumnezeu, reușesc să alunge dracii care au acaparat ființele umane, se constituie în dovezi ale existenței dracilor care năpădesc ființa umană căzută în păcat și devenită neputincioasă în fața acestor creaturi alungate de la fața Domnului.
Dacă sfinții și îngerii lui Dumnezeu încearcă blînd să ne acapareze înțelegerea și să acționăm în Spiritul Dumnezeirii, dracii dau năvală schingiuindu-i pe cei răi și de multe ori și pe cei buni. Și pentru că Satan stăpînește bogățiile lumii și orgoliul puterii, omenirea a avut mult de suferit de la proprii conducători, amintindu-i doar pe Hitler și pe Stalin.
Astăzi, mai mult decît oricînd, poate și din cauza vitezei de propagare a informației la scară planetară, faptele drăcești iau amploare, multe și prin copierea unor monstruozități oferite de mass-media. Se amplifică atacurile Diavolului asupra omenirii, bisericile, casele de rugăciuni, sinagogile și templele nereușind să atragă oamenii decît ca prezență fizică, dar nu și ca trăire sufletească în căutarea lui Dumnezeu.
În urmă cu peste 2000 de ani Iisus Hristos prevedea această stare de decădere a omenirii, avertizînd că Satan va reuși să-i înșele chiar și pe cei aflați în slujba Domnului. Cum altfel s-ar explica marea schismă a Bisericii din anul 1054, dezvoltarea separată a celor două biserici-surori, pătrunderea în rîndul clerului a unor nechemați care smintesc mințile unor puțin-credincioși?!
Sectele și alte organizații oculte suprastatale acționeză pe frontul nevăzut al surpării temeliei Bisericii. Dacă la acestea se adaugă așa-zisul război al religiilor între creștini și islamiști, dar și între evrei și arabi, se vede de departe acțiunea nefastă a Prințului Întunericului asupra omenirii și, implicit, asupra Terrei. Satan stă la pîndă. Să-l evităm, să-l ocolim și să nu ne facem frate cu el, oricît de grea ar fi puntea materială a vieții. (Jan NEGRU)
Lasă un răspuns