Deținuții băcăuani au început școala cu întîrziere

• 50 de pușcăriași din Penitenciarul Bacău sînt elevi de la clasa I pînă la școala profesională • surprinzător, între deținuți există concurență ca să fie primiți la cursuri

În Penitenciarul din Bacău a fost ieri forfotă mare. Pentru cel puțin 50 dintre deținuți, a fost începutul noului an școlar. Majoritatea tineri, deținuții s-au adunat mai întîi la club, unde le-a vorbit preotul închisorii. După slujbă, elevii au fost repartizați pe clase, apoi profesorii i-au luat în primire și au intrat la prima oră de curs. „Cred că unii dintre ei au ales să urmeze cursurile școlii, pentru că vor să spargă monotonia celulei, dar printre ei chiar sînt elevi interesați să-și continuie studiile, în caz că le-au întrerupt, sau să învețe să scrie, să citească și să socotească. Nu mai vorbim de aceia care sînt la școala profesională, care vor pleca de aici cu o calificare într-o meserie. Acest lucru le va permite să se încadreze și să se integreze în societate”, ne-a declarat preotul Octavian Bălan.

Speriați de teancul de cărți de pe masă

Înainte de a începe cursurile propriu-zise, cu catalog și tot ce trebuie, directorul Școlii nr.12, așa cum este numerotată școala din Penitenciar, a intrat în fiecare clasă și le-a pus în vedere elevilor primele reguli pe care trebuie să le respecte. „Fiecare clasă trebuie să aibă un șef, care va ține legătura cu noi pentru toate problemele care se ivesc în colectiv. În rest, veți urma același regulament ca și în anii anteriori”, le-a spus Cristian Tătaru. Cuminți, aproape cu mîinile la spate, elevii stăteau în bănci cu ochii țintă la cel de la catederă: o doamnă sau un domn profesor.

Cei care erau cel puțin în clasa a II-a îi cunoșteau pe profesori, iar cei din clasa I, „bobocii”, erau ușor timorați de teancul de cărți pe care îl aveau pe bancă. „La clasele I – IV sîntem doi învățători, eu și domnul Ion Șerban. Ne-am obișnuit cu elevii aceștia mai deosebiți, din cauza vîrstei la care se apucă să buchisească literele în Abecedar, dar care, în rest, sînt foarte disciplinați”, ne-a spus învățătoarea Elena Meleșcanu. „Eu sînt învățător la această unitate de 19 ani. Sînt puțin mai dificili, din cauza vîrstei și carențelor dobîndite de-a lungul vremii, dar, în general, fac tot posibilul să termine ceea ce au început. Și aici, ca la orice unitate de învățămînt, se respectă programa școlară, avem cărți și caiete asigurate de Penitenciar și chiar ne bucurăm dacă auzim că un elev este interesat să cumpere și alte rechizite în afară de cele pe care le primește. Asta înseamnă că este interesat de ceea ce face”, ne-a spus și învățătorul Ion Șerban.

Bătălie mare pentru un post la profesională

Să ajungi la cursuri nu este prea ușor. Mai ales la cele ale școlii profesionale. Elevii au fost selectați dintre circa 200 de doritori. „Primul criteriu a fost cel al vîrstei. Apoi, în funcție de aptitudini, mai ales în cazul celor de la școala profesională, care are clase de cofetari-bucătari și tîmplar. Înainte să fie aleși, deținuții au dat un test de aptitudini, iar printre deținuți are loc o adevărată întrecere pentru a fi admiși”, a adăugat directorul școlii.

La Școala nr.12, orele se desfășoară în două schimburi, în ture de cîte patru ore. „Eu am lucrat ani de zile la CPL, ca maistru, și am avut în subordine fel de fel de oameni. Am ales să vin aici pe aceeași funcție, de maistru la atelierul de tîmplărie, convins fiind că în fiecare om există o fărîmă de ceva bun, indiferent cît ar fi de condamnați. Am întîlnit un caz în care unul dintre elevi mi-a spus că, după ce își va ispăși condamnarea, se va duce să le ceară scuze celor trei doamne pe care le-a tîlhărit”, a relatat Valentin Alexa, maistrul tîmplar la Școala nr.12. Cei mai norocoși dintre elevi se consideră cei care urmează cursurile de cofetari-bucătari. Aceștia au posibilitatea să și deguste bunurile ieșite de pe mîna lor, la care, uneori, lucrează și o zi întreagă. (Mirela ROMANEȚ)