„Devoratorii” de karate din Tamași

Gheorghe Vornicu are 40 de ani, 68 de kilograme și o dorință arzătoare să predea ștafeta tinerilor admiratori de arte marțiale din comuna Tamași. Circa 20 de inși, de la nouă la 20 de ani, se întîlnesc de trei ori pe săptămînă și învață să ajungă la maturitate spirituală.

Karatiștii din Tamași practică artele marțiale la căminul cultural din localitate, încăpere destul de răcoroasă, dar în lipsa alteia, ideală. încăperea este mare și rece, dar este singurul loc unde se pot aduna. Cîțiva băieți stau în linie, încremeniți și încordați, aproape fără să respire, așteptînd un semn de la mentorul lor. Dincolo de geamurile fără perdele se ițesc cîteva capete curioase, care sorb din priviri echipa de karatiști a comunei. „Sînt băieți cuminți și timizi care vor să își depășească limitele. Acum sînt doar cîțiva, pentru că restul sînt plecați la oraș”, îmi spune mentorul karatiștilor din Tamași.
Este echipat într-un kimono portocaliu „de la mama lui”, asta însemnînd că i l-a adus un prieten tocmai din China. Nu îmi disimulez suspiciunea, iar karatistul mă lămurește imediat că ghemușoarele de material cu pretenție de nasturi sînt cel mai sigur indiciu privind autenticitatea veșmîntului.
Echipa de băietani care aspiră să îi calce pe urme nu are încă costume adecvate. Ei se antrenează în trening sau, în caz de forță majoră, în blugii și adidașii cu care ies la plimbare. Dorința lor cea mai arzătoare este să se înveșmînteze și ei, aidoma antrenorului lor, în kimono adevărat și apărători legate cu sforicică roșie la gambe. Sărim rapid peste capitolul echipament, pentru că nu se simt tocmai în largul lor, și tinerii trec la lucruri „bărbătești”. Gheorghe Vornicu își arată imediat disponibilitatea și execută cît ai clipi cîteva scheme de valoare din colecția sa. Nu apuc să declanșez aparatul foto, că bărbatul a și îndoit cu gamba două bare de metal, sub privirile pline de admirație ale învățăceilor. Imediat îmi este prezentată următoarea schemă, mînuirea unui băț care a sfîrîit amenințător prin aer de cîteva ori. Din nou nu reușesc să „mînuiesc” la fel de rapid aparatul foto, ca să surprind dexteritatea omului. âmi spune că a muncit ani de zile ca să ajungă la acest nivel și că își dorește ca și băieții să atingă curînd performanțele lui. „Ei trebuie să ajungă la inteligența artelor marțiale ca să poată mînui bețele și nu să le folosească în mod agresiv, ci numai pentru apărare, în caz de nevoie”, a explicat Gheorghe Vornicu.

Arte marțiale fără limite

Gheorghe Vornicu este de 16 ani un împătimit al artelor marțiale. Este de loc din Gioseni, comuna Tamași, dar a stat 26 de ani în Sfîntu Gheorghe, unde a și fost atins de acest microb, după ce a întîlnit un grup de profesioniști. Situația economică l-a împins să se întoarcă la baștină, dar virusul a fost suficient de rezistent. „Acum încerc să încheg ceva aici, în sat. Băieții m-au privit mai întîi cu reticență, poate pentru că este ceva mai neobișnuit pentru ei. încet, încet, unii au depășit rușinea de la început și s-au apropiat de acest sport. A venit de curînd la mine un om din sat care mi-a spus că vrea să se antreneze împreună cu nevasta. Nu am făcut nici un fel de publicitate prin sat, ci s-a dus vorba, pur și simplu, iar acum am o echipă de 20 de băieți zdraveni. După doar o lună de antrenament, unii încep chiar să promită. Sper că voi reuși să formez adevărați karatiști, aici, în Tamași. Pe 24 ianuarie, anul viitor sîntem invitați la «Cupa Samurai» din Sfîntu Gheorghe, unde voi merge împreună cu patru băieți și sper să facem o impresie bună”, a spus Gheorghe Vornicu.
Deși, la prima vedere, strădaniile karatiștilor din Tamași par ușor desuete, datorită lipsei de confort de care se bucură, de exemplu, cei de la Bacău, tinerii spun că nimeni și nimic nu îi poate opri din pasiunea lor, nici măcar faptul că unii oameni din sat încă îi mai privesc cu reticență.
„Am mai practicat arte marțiale și în armată și aș vrea să fac performanță, pentru că îmi place acest sport”, a spus Dragoș Balan, de 20 de ani, una dintre speranțele lui Gheorghe Vornicu. Acesta are mare încredere și în capacitatea lui Daniel Benchea, de 19 ani, care, după doar o lună de antrenamente, promite foarte mult.
Gheorghe Vornicu spune că nu îi primește în echipa lui pe tinerii lăudăroși și dornici de senzații tari, doar de dragul de a-și arăta mușchii prin sat. „Cei care vin aici sînt băieți la locul lor, care au nevoie să capete încredere în propriile forțe. Cine intră în patimi de orice fel, folosindu-se de artele marțiale, nu mai intră aici”, a conchis karatistul din Tamași. Acesta a mai spus că la vară, cînd va fi cald, vor ieși cu toții și se vor antrena în aer liber, poate pe un tăpșan din sat. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!