Dezastru la Bîrsănești

O zi de dumincă liniștită în satul Brătești, din comuna Bîrsănești. Vremea e frumoasă, cu un soare rotund și luminos ce mîngîie casele de pe culmea dealului. Doar vîntul bate puternic. Oamenii se îndreaptă spre biserică sa asculte slujba. Nimic nu prevestea tragedia ce urma să se întîmple într-o zi de sfintă duminică.
Un scurtcircuit se produce între firele unui stîlp de înaltă tensiune de la poarta lui Gică Popa. Scînteile sînt purtate de vînt direct în șura cu opt tone de fîn. Iarba uscată se aprinde imediat, iar
focul înțețit de vînt este purtat la grajdul și bucătaria Paraschivei Burnici. în surt timp, grajdul, anexa și coțetul porcului din gospodaria Veronicăi Bordeianu sînt și ele cuprinse de flăcări. La fel și grajdul lui Nicu Căpraru. Cea mai năpăstuita este familia Filochi, care a rămas fără nimic. Focul se întinde cu repeziciune, iar fumul ineacă tot satul. Gospodăriile sînt chiar lîngă biserică. Oamenii dau alarma. Preotul oprește slujba, se trag clopotele,
și toată lumea dă fuga la gălețile cu apă. Nu mai contează că au pe ei hainele de sărbătoare și focul le-ar putea strica.”Au început să sune telefoanele, să ne chemăm unii pe alții. Ne-am adunat 300-400 de oameni cu găleți, butoaie, cu ce aveam. Am scos toată apa din fîntîni. Prima grijă a fost să scoatem animalele din grajduri, apoi să scoatem buteliile și să întrerupem curentul electric, să nu se întîmple și alte tragedii. Am cărat apa cu căruțele pîna au venit
pompierii, apoi am pus apa în mașinile de pompieri, ca să poată interveni”, ne-a declarat Gheorghe Munteanu, unul dintre localnici.
Cu ochii în lacrimi, oamenii adună ce a mai rămas dintre dărîmături. Haine înnegrite de fum și udate de apă, care au stins prăpădul. Tavanele stau să se dărîme, iar pereții sînt înclinați. Gherghina Filochi este cea mai năpăstuită. Din casa ei a mai ramas doar temelia. Mama ei are 90 de ani și se plimbă bocind
printre ruinele casei. âși face cruce și plînge.”Doamne, nu mai pot. Am rămas amărîta!” Cu greutate se apleacă să adune un lemn pe care îl pune în stiva aliniată lîngă peretele casei. E ud și nu poate fi folosit pentru foc, și oricum nu mai are nici soba în care să
îl ardă, însă bătrîna îl așează cu grijă. Apoi se așează și ea, muta de durere, lîngă singurul perete al casei care a mai rămas în picioare. Nu mai are nici lacrimi, nici putere.”Nu am putut scoate nimic. Am rămas cu hainele de pe noi. Tot fumul de la celelalte
case venea spre noi. Atît am apucat, să scoatem animalele din grajd. A ars tot ce avea mama pentru înmormîntare. Aveam un butoi cu vin, dacă moare acum nu mai avem cu ce să o înmormîntăm. Nu avem unde dormi, ce ne facem?”,ne spune cu lacrimi pe obraji, Gherghina Filochi, fiica bătrînei de 90 de ani.
Deși focul a fost stins în cele din urmă, totul fumegă. Oamenii adună în căruțe resturile și încearcă să curețe locul de posibile materiale combustibile. Pompierii au luptat cu focul timp de două
ore, cu zece autospeciale.”Inițial am fost anunțați că este incendiu la o locuință. Vîntul puternic a dus însă focul și la celelalte, și mai ales la furajele uscate. Au venit și masini de la Rafo, Tg.Ocna și
Dofteana. Au fost afectate șapte gospodării. Cauza incendiului este un scurtcircuit la un stîlp de înaltă tensiune”, ne-a declarat Valentin Dancu, prim adjunct al inspectorului șef de la Inspectoratul de Pompieri. Pagubele au fost estimate la un miliard de lei. „Voi cere ajutor Consiliului Județean pentru reconstruirea
clădirilor afectate. Vreau ca pînă în vară, acești oameni să aibă unde locui. în prima fază, cei rămași fără casă vor locui într-o casă nelocuită din comună”, ne-a declarat Mihai Coman, primarul comunei Bîrsănești. Satul Brătești a mai fost calamitat și în 1970 și 1981, cînd în zonă au fost alunecări de teren. De atunci, spun oamenii, au fost mutați, și locuințele lor sînt îngrămădite perete în perete. De aceea, cred ei, focul s-a extins acum atît de repede de la o casă la alta.
O mașină de pompieri a rămas toată noaptea să supravegheze locul, în caz că un rest fumegînd ar putea fi reaprins de vînt. Peste plînsete, disperare și durere se lasă înserarea. Rece și tristă, noaptea acoperă rănile unei zile care începuse atît de liniștit. Cel puțin pîna în zori, rănile rămîn ascunse în bezna uitării.
(Dan MUNTEAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!