Deși pregătită îndelung, lansarea Agenției SAPARD pare să nu-i fi impresionat prea mult pe țăranii băcăuani, proprietari ai unor microferme. Costurile pentru exploatarea parcelelor mici de teren agricol sînt extrem de mari, dar țăranii nu sînt foarte încîntați de ideea înființării de asociații. Sau, dacă doresc asta, așteaptă să le facă alții treaba.
Conducerea Oficiului Județean pentru Consultanță Agricolă (OJCA) Bacău și-a prezentat ieri concluziile unui mini-turneu întreprins în localitățile Nicolae Bălcescu, Sascut și Podu Turcului în care au prezentat modul cum se pot obține finanțări nerambursabile prin Agenția SAPARD. Din partea OJCA, la întîlnirile cu țăranii au participat Viorel Alistar, director, și Florin Acatrinei, șef birou, precum și Luminița Romilă, expert SAPARD la Direcția Generală pentru Agricultură și Alimentație (DGAIA). Concluzia lui Viorel Alistar este una amară: „Capacitatea țăranilor de a asimila informații despre SAPARD este extrem de limitată”. Directorul OJCA spune că, după ce le-a prezentat facilitățile, proprietarii de terenuri au început să se plîngă de greutățile de zi cu zi, prețul semințelor, cupoanele pentru motorină și altele de acest fel. Problemele sînt reale, este de părere Alistar, mai ales că, în această toamnă, cultivarea și întreținerea unui hectar de grîu va costa peste zece milioane de lei. Directorul le-a oferit și soluția, înființarea unor asociații pentru exploatarea mult mai eficientă a pămîntului. Țăranii au fost de acord cu ideea, dar nu concepeau că trebuie să se ocupe singuri de formalitățile necesare și așteptau să le facă treaba inginerul agricol din comună.
Alistar susține că s-a izbit de concepții similare în foarte multe localități. Ultima situație de acest gen s-a consumat în comuna Parincea, unde circa o sută de țărani au făcut cereri de înființare a unei asociații, dar nu sînt de acord să achite cîte 50.000 de lei pentru formalități. Specialiștii de la OJCA le-au prezentat altă soluție, dar care va putea fi aplicată abia din luna februarie. Atunci va fi lansată o altă măsura a Programului SAPARD, referitoare la investiții în exploatațiile agricole. Măsura se adresează tuturor tipurilor de exploatații agricole, inclusiv persoanelor fizice. Viorel Alistar a susținut în continuare în fața țăranilor varianta înființării de asociații, avantajele fiind obținerea de subvenții de la stat și rezolvarea lipsei utilajelor agricole.
Asocierea pare unica soluție pentru micii producători agricoli
Solicitat să-și spună părerea despre șansele micului producător agricol de a supraviețui din punct de vedere economic, Gheorghe Antochi, președintele Agricolei Internațional, merge și el pe varianta înființării de asociații. Antochi spune că „cel mai greu dosar de negociere cu UE este cel privind agricultura. Veți vedea cîte măsuri vin înainte să discutăm. Ați văzut că fiecare bovină va trebui să aibă pașaport. Chiar mă întreb ce-o să facă cei de la Homocea, care le fură de pe islazurile din Zeletin și le taie noaptea în subsolurile blocurilor”. Președintele Agricolei se declară pesimist în legătură cu soarta micului producător moldovean, pentru că „în Moldova potențialul agricol al pămîntului este redus, relieful este frămîntat, lucrările de îmbunătățiri funciare care au încercat să pună cît de cît în valoare pămîntul au fost distruse în mod barbar”. „Cu actuala dotare tehnică, cu posibilitățile de finanțare a producției, micul proprietar nu va avea mărfuri competitive, nici calitativ, nici cantitativ, și nici ca eficiență”, mai crede Antochi. „Din acest motiv, singura șansă a agricultorilor din Moldova, în special a celor bătrîni, a orășenilor care au primit pămînt, este să constituie neîntîrziat asociații agricole mai mari sau mai mici. Să-și aleagă cu prudență conducerile, să-și angajeze specialiști, pentru ca toți factorii limitativi să poată fi anticipați, contracarați, efectul să fie limitat, pentru obținerea unei producții care să justifice eforturile financiare care se fac”, este de părere președintele holdingului Agricola.
Antochi argumentează că, în Moldova, în opt ani din zece e secetă, pot fi perioade mai lungi din an sau chiar ani în șir secetoși. „Niciodată pagubele provocate de evoluția acestor factori naturali nu s-au ridicat la dimensiunea la care se ridică astăzi. Oamenii, în democrația lor, au distrus și continuă să distrugă mediul ambiant, au tăiat pădurile, au distrus benzile inervate, au umplut albiile cu tot soiul de gunoaie, au construit unde nu este normal să construiești. Toate acestea sînt făcute, din păcate, cu toleranța autorităților”, consideră Gheorghe Antochi. Din aceste motive, șansa producției o reprezintă numai asocierea, care nu trebuie asociată cu vechile CAP-uri, ci că „toți deținătorii de terenuri de pe un versant ne asociem și arăm din nou pe curba de nivel, reconstituim banda inervată, întreținem drumurile de acces pînă pe vîrful dealului, în așa fel încît cea mai mică ploaie să nu producă pagube uriașe”. Despre efectele ploilor abundente, Antochi spune că „noi cîntărim un perete din chirpici dărîmat și un purcel luat de ape și plîngem, și bocim… Știți cîte tone de pămînt fertil pleacă de pe deal pe Siret, pentru care unui centimetru îi trebuie o sută de ani să se formeze”. Concluzia la care a ajuns Gheorghe Antochi nu este prea optimistă: „Niciodată, microgrădina botanică și microgrădina zoologică din curtea unui vajnic fermier român nu va putea face față invaziei de produse agroalimentare din vest, unde totul este făcut de ieri. Aici, unde întorci capul, ai de muncit o viață și tot nu termini”, a încheiar președintele de la Agricola. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns