• lefurile lui Valentin Anastasiu și a lui Basarab Verdeș, foștii directori ai Rafinăriei Dărmănești, însumează, pe luna septembrie 2003, aproape un miliard de lei • muncitorii susțin că foarte puțini din cei 17 foști șefi care solicită acum sume astronomice le și merită • în rafinărie apare angajat și un „cismar” care își cere acum drepturile, însă liderul de sindicat spune că n-a văzut niciodată vreun cizmar în fabrică
Salariile de pe luna septembrie 2003 a 17 persoane, marea lor majoritate din conducerea Rafinăriei Dărmănești, însumează aproape 2,5 miliarde de lei. Aceste date au fost depuse la dosarul de faliment aflat pe rolul Tribunalului Bacău, unde majoritatea salariaților s-au înscris la masa credală. În acest fel, ei urmează să-și obțină drepturile salariale din sumele pe care le va obține lichidatorul, în momentul în care va scoate la vînzare bunurile rafinăriei. Lichidatorul societății, avocatul Alexandru Tabarcea, a evidențiat în ședința de judecată că valoarea acestor venituri este mult prea mare pentru a o putea acoperi din eventualele datorii ale altor societăți către Rafinăria Dărmănești și a cerut judecătorilor să accepte înscrierea acestora la masa credală. Numai salariile a doi oameni, respectiv Valentin Anastasiu și Basarab Verdeș, foștii directori ai Rafinăriei Dărmănești însumează, pe luna septembrie 2003, aproape un miliard de lei. Directorul general al rafinăriei s-a înscris la masa credală cu suma de 434.083.617 lei, iar directorul tehnic, Basarab Verdeș, cere cu 30 de milioane de lei mai puțin. În ordine descrescătoare urmează șeful de secție Șerban Săraru, cu 326,7 milioane de lei, directorul de producție Vasile Lungu, cu 318.3 milioane de lei, un consilier tehnic, Vasile Biliboc, cu 287 de milioane de lei, inginerul Ovidiu Mușat – 252 de milioane de lei, directorul economic Ionel Vătafu – 189 de milioane de lei, un șef de instalație, Silviu Niculaie Ioniță, cu 134,5 milioane de lei, șeful laboratorului din rafinăriei, Aurelia Hoștină, cu 141,4 milioane de lei. Salariile lunare ale altor șefi oscilează între 50 și 100 de milioane de lei. Trebuie precizat că în aceste sume sînt cuprinse, așa cum detaliază chiar solicitanții, chenzina a doua pe luna septembrie 2003, salariul pe perioada 1 – 5 octombrie 2003, prima de Ziua Petrolistului și cota pentru echipamentul de protecție, antidot și apă minerală. Sumele cu care s-au înscris ceilalți salariați la masa credală variază între cinci și 30 de milioane de lei.
Drepturi de proprietate intelectuală pentru ce?
Ceea ce sare în ochi din declarațiile de creanță cu care s-au înscris șefii rafinăriei în dosarul de faliment este că grosul sumelor nu provin din salariile propriu-zise, ci din drepturi de proprietate intelectuală, sume pentru care nu se plătește decît un impozit de 15 la sută din brut, fără alte dări către stat. Cu alte cuvinte, acești bani li se cuvin pentru invenții, inovații sau alte drepturi de proprietate intelectuală a căror autori sînt. Salariații spun că doar cîțiva din cei 17 înscriși cu sume astronomice sînt îndreptățiți să primească drepturi de autor. Chiar și așa, oamenii obișnuiți din rafinărie susțin că sumele sînt oricum mult prea mari și nu se justifică. Printre persoanele nominalizate ca îndreptățite să primească drepturi de autor sînt Șerban Săraru, șeful Secției Tehnologice, directorul de producție Vasile Lungu, inginerul Ovidiu Mușat și directorul Verdeș, care au lucrat la proiectarea Secției de aromatizare. Aici se produceau componenți aromați pentru benzinele superioare. Foștii salariați susțin însă că secția nu era rentabilă și că a funcționat cu intermitențe aproximativ doi ani, timp în care profiturile obținute de întreprindere nu justifică în nici un caz sumele acordate ca drepturi de autor.
În ceea ce-l privește pe directorul general Valentin Anastasiu, oamenii spun că acesta a construit alături de Ștefan Biliboc instalația de bitum. Cît despre ceilalți, foștii salariați spun că habar nu au care au fost meritele pentru care primeau sume fabuloase din drepturile de proprietate intelectuală. De fapt, pe oameni cel mai mult i-a intrigat că Aurora Ivan, șeful compartimentului PSI, este înscrisă și ea cu drepturi de proprietate intelectuală pentru aproape 17 milioane de lei pe lună. „Mai știi, o fi inventat fișele de protecție împotriva incendiilor și nu știm noi?!”, spuneau muncitorii în răspăr. În privința șefului de laborator Aurelia Hoștină, care figurează cu 141,2 milioane de lei, sau a lui Costică Pădureanu, care are de luat și el 51 de milioane tot din drepturi de autor, salariații spun că aceștia chiar nu au motive să primească banii. „Aura Hoștină n-a inventat nimic, ce Dumnezeu să inventeze ea? Cît despre Pădureanu, ăsta sigur a inventat ceva: fuga de răspundere la Rafinăria Dărmănești. Asta știm sigur că îi aparține lui”, ne-au mai spus salariații la unison.
„Cismar” angajat în rafinărie
Ciudățeniile care îți sar în ochi din declarațiile de creanță depuse la dosarul de faliment al Rafinăriei Dărmănești nu se opresc aici. În vreme ce ingineri ca Gheorghe Necșuță sau Cristina Ciocan s-au înscris la masa credală cu sume cuprinse între cinci și opt milioane de lei, cizmarul Mihai Matei vrea să-și recupereze în instanță suma de 11 milioane de lei, venituri pentru luna septembrie. Contactat să ne spună care era rolul „cismarului” la rafinărie, liderul de sindicat Constatin Ardeleanu ne-a declarat că habar nu are de existența unui asemenea salariat. „Cum adică «cismar»? Ce să caute un cizmar la rafinărie? Noi n-am avut așa salariați, că doar nu sîntem fabrică de încălțăminte. Acum aud pentru prima dată că noi am avut un asemenea post. Dar nu l-am văzut niciodată pe omul ăsta. De unde l-au adus, că în Dărmănești nu este nici măcar un singur atelier de cizmărie”, ne-a spus Ardeleanu.
Printre funcționarii TESA cu salarii mari, dar fără drepturi de proprietate intelectuală se mai numără Ion Teodor Cărămizaru, fostul director general la Electrocarbon Slatina, firmă care a ajuns, destul de controversat, în proprietatea Rafinăriei Dărmănești cu ajutorul lui Cărămizaru și despre care nu se mai știe în ce situație se află. De altfel, Cărămizaru figurează alături de Anastasiu ca acționar la Rafo GmbH din Viena. El are de luat pe luna septembrie, în calitate de director comercial la Rafinăria Dărmănești, 87,3 milioane de lei. Un alt nume cunoscut foștilor salariați este și cel al Lidiei Angheluță, care în calitate de șef al biroului comercial are de recuperat prin instanță 70 de milioane de lei. Tot la capitolul salarii mari pentru luna septembrie 2003 se mai înscriu și șefa serviciului financiar, cu 54 de milioane de lei, și Maria Petroiu, șefa serviciului de marketing, care s-a înscris la masa credală cu 50 de milioane de lei. Despre aceasta din urmă, salariații au spus că este cea mai în măsură să dea lămuriri despre sutele de tone de beniznă care veneau pe acte de la Rafo Onești pentru prelucare, iar pe care, spun salariații, le dirija apoi la destinații numai de ea știute, fără să mai intre în rafinărie. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns