Cu aproape 400 de ani în urmă, în 1627, când a fost tipărită „Noua Atlantidă” de Francis Bacon (publicată postum de William Rawley, capelanul și secretarul baronului Verulam), lucrarea a fost considerată o utopie (specie literară și filosofică foarte la modă în epocă). A surprins mediile academice mai ales prin faptul că Bacon era considerat un adversar al operelor de ficțiune, un autor pe deplin implicat în realitatea britanică și europeană a începutului de secol XVII.
Francis Bacon, conștient de resursele științifice limitate ale vremurilor în care a trăit, s-a folosit de ficțiune pentru a prezenta marele său proiect de reformare a societății umane. A imaginat o comunitate în care puterea politică, religia și morala crează fundamentul pentru bunăstarea generală și pentru evoluția continuă.
Elitele conducătoare, chiar dacă dețin „marile secrete ale Universului”, sunt dedicate total rezolvării problemelor celor mulți. Ierarhiile sunt clare. Fiecare își are rolul foarte bine definit: agricultorii asigură hrana, spionii aduc informații din lumea largă, judecătorii împart dreptatea în cel mai echitabil mod, înțelepții se ocupă de cercetarea științifică (rezultatele fiind transformate în metode de eficientizare a muncii și în mașinării utile creșterii producției de bunuri), iar funcționarii asigură funcționarea Statului în beneficiul fiecărui cetățean. Întregul eșafodaj social, politic și economic imaginat de Francis Bacon se sprijină pe ideea de moralitate a elitei conducătoare ce își asumă în mod absolut rolul de a se pune în slujba celor pe care îi conduce. După patru secole, proiectul lui Bacon a rămas tot o utopie!
Citită astăzi, „Noua Atlantidă” este o construcție ficțională la fel de actuală ca pe vremea cuceririi Americilor. Încă ducem dorul unor lideri înțelepți, cu știință de carte și cu dorința de a face bine celor pe care îi conduc. Insula din Pacific imaginată de Bacon a rămas la fel de neștiută de către politicienii secolului XXI. În locul savanților care să conducă statele avem fel de fel de ciudați: afaceriști cu dosare penale în curs, moșnegi ce preacurvesc, spioni care își transformă țările în cazarme, preoți pedofili, episcopi mari jucători la Bursă, marinari cu experiență prin bordelurile din porturile lumii, mitocani care mai put a zer și bălegar, o adunătură de mahala care a înțeles foarte bine cum se pot perverti principiile democrației și ale votului universal.
Lipsa de responsabilitate civică este generală. Când inși fără cultură ajung să decidă destine înseamnă că fiecare individ cu drept de vot a renunțat la orice sistem real de valori morale și etice. De altfel, cineva spunea: „Între civilizație și cultură diferențele sunt majore. Dacă te speli pe picioare seara, înainte de culcare, atunci este suficient pentru a fi considerat civilizat!”… Asta este paradigma în care trăim astăzi, la 400 de ani după ce Bacon a imaginat o societate utopică, dar perfect funcțională. În loc să construim Casa lui Solomon (instituția fundamentală politică, științifică și administrativă a Noii Atlantide), am lăsat să se întindă pecinginea mahalalei politicianiste, am votat – liberi și nediscriminați! – accederea la putere a fel de fel de personaje inculte și imorale, iar acum nu mai știm care este calea spre mântuire. O soluție ar fi, probabil, recuperarea vechii înțelepciuni, reîntoarcerea la cultură și educație, la principiile etice fundamentale. Numai așa vom găsi drumul către o Nouă Atlantidă izbăvitoare!
Ștefan RADU
mosnegi ce preacurvesc ?
be more specific, please !