Din centrul de copii a ajuns absolventă eminentă

Unii copii instituționalizați ar putea reprezenta un exemplu pentru cei cu posibilitați mai mari de afirmare decît ale ei. Loredana C. este un model de copil pentru care dorința de a-și face o carieră întrece complexul persoanei instituționalizate. Ea a absolvit colegiul Dumitru Mangeron cu 9,50, o notă care l-ar face să scrîșnească de invidie pe oricare alt copil. Zilele acestea ea stă cu burta pe carte pînă la epuizare ca să obțină note cît mai mari la examenul de bacalaureat. Pînă acum, știe notele la franceză (nota 10) și română oral (nota 9). Mai are de trecut matematica, măsurările și istoria. Acest lucru este important pentru ea deoarce își dorește să urmeze cursurile Facultății de Drept. Loredana C. locuiește din 2001 la Centrul Rezidențial Pro-Familia. De cînd avea patru ani și pînă în clasa a opta a cunoscut cîteva centre de copii. Din 2001 a venit în centrul rezidențial „Pro Familia”, unde a fost primită cu prăjituri, ca la mama acasă. „Este un monument de voință și perseverență, după cum o caracterizează Florentina Prichici, șeful centrului. „Sînt o persoană foarte hotărîtă, rațională și vreau să reușesc să fac ceea ce mi-am propus. Mulți consideră că nu știu să îmi trăiesc clipa. Nu suport să știu că oamenii sînt judecați pe nedrept și de aceea vreau să devin avocat”, s-a caracterizat Loredana. Voința de fier de care dă dovadă această adolescentă reprezintă cartea ei de vizită în centrul Pro-Familia. „Nu am văzut un copil care să învețe atît de mult. La sfîrșitul anului trecut ea se apucase deja să recapituleze materia la franceză și română pentru bacalaureat. învață toată ziua și se culcă la trei, patru dimineața. Eu personal am s-o ajut în vitor să își facă o carieră de avocat, așa cum își dorește. Nu am nici o îndoială în privința reușitei ei. Are foarte multă voință și tenacitate. Sper ca rezultatele să fie pe măsura volumului de muncă pe care îl depune. Este un copil care merită să fie ajutat. Ea, spre deosebire de alți copii din centre, are noroc de un tată deosebit, care se interesează de ea. Unde colaborezi cu familia rezultatele sînt și mai bune”, a spus Prichici.

„Singurătatea este cea mai grea boală”

Loredana refuză să îi fie dezvluită identitatea sau să fie fotografiată. E o dorință care pleacă din sentimentul de umilință pe care îl simte mereu. Acceptă, totuși, o fotografie în care să nu i se vadă chipul. „Cred că singurătatea este cea mai grea boală, pentru că am simțit-o pe propria piele”, a strecurat ea cîteva cuvinte care îi dezvăluie sentimentele. Deși condițiile din majoritatea acestor centre de plasament sînt net superioare celor din complexele studențești clujene sau bucureștene, copiii de aici, din dorința de a avea o familie, apreciază doar parțial condițiile care le sînt oferite. Camera Loredanei seamănă cu camera oricărui copil care nu are altceva de făcut decît să învețe. înainte să deschidă ușa, a chițăit ghiduș, spunînd că e cam dezordine la ea. în realitate singura dezordine existentă în spațiul în care stă Loredana este maldărul de cărți și caiete. Pe masă tronează o carte de matematică. Fata mărturisește că a trecut deja de trei ori prin ea. „Am avut cei mai buni profesori. Doar diriginta cunoștea situația mea și trei colegi de clasă, una este prietena mea cea mai bună. Nu m-au respins cînd au aflat despre mine. Ceilalți colegi știu că locuiesc singură, dar nu știu unde. La început mi-a fost mai greu să țin în secret faptul că stau într-un centru, dar, cu timpul, m-am învățat. Mie mi se pare o rușine să stau într-un centru și cred că 80 la sută dintre noi au acest complex. Cred că și societatea este vinovată de asta. Am observat că, atunci cînd arăți că te afectează ceva, lumea devine dornică să îți accentueze suferința. Dacă pari nepăsător, te lasă în pace”, a spus Loredana. O altă persoană care a fost întotdeauna alături de Loredana este sora mai mare, plecată în Spania cu o bursă, prin programul Socrates. Și prietenul ei, pe care l-a mințit trei ani de zile cu privire la situația ei, după cum a recunoscut fata. Cînd băiatul a aflat nu s-a schimbat nimic în atitudinea lui. „L-am adus direct aici pentru că era greu de explicat în cuvinte. Acum este plecat în Spania. I-am spus să mă sune după ce termin cu examenele”, a povestit Loredana. Ea consideră că una dintre persoanele căreia îi datorează mulțumiri este tatăl ei, pentru că nu a uitat-o și care o vizitează lunar. „Nu am ce să îi reproșez tatălui meu care trăiește dintr-o singură pensie. Dacă nu m-ar fi adus aici, acasă sigur nu aveam condițiile din centru. Poate nici nu ajungeam să termin o școală. Am constatat că Dumnezeu m-a ajutat, chiar dacă mă mai pune uneori la încercare”, a subliniat Loredana. Ea a mai spus că, dacă va trece cu bine de încercările „bac-ului”, își va manifesta bucuria mulțumindu-i Celui de Sus. (Bianca TOMESCU, Andra OLINIC)de umilință pe care îl simte mereu. Acceptă, totuși, o fotografie în care să nu i se vadă chipu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!