„Sa ai totdeauna mintea la Dumnezeu, in somn si in stare de veghe, la mincare si in vorbiri, in lucrul miinilor si in orice alta fapta, dupa cuvintul Proorocului: «Am vazut pe Domnul inaintea mea pururea.» Dar sa te socotesti mai pacatos decit tot omul. Petrecind timp indelungat in acest gind, se va ivi in intelegerea ta, o luminare vie, asemenea unei raze de lumina. Si cu cit o vei cere mai mult, cu mai multa luare aminte si cu o cugetare neimprastiata, cu osteneala multa si cu lacrimi, cu atit ti se va arata mai stralucitoare. Iar, aratindu-ti-se, o iubesti si, iubind-o, te curatesti. Iar pe cel ce-l curateste, pe acesta il face in chipul lui Dumnezeu, luminindu-l si invatindu-l sa deosebeasca binele de rau. Dar sa stii ca e nevoie de multa osteneala, ajutata de Dumnezeu, ca sa se salasuiasca aceasta in sufletul tau si sa lumineze in el, ca luna intunericul noptii. Mai trebuie sa iei seama si la lupta cu gindurile de marire desarta si de inchipuire de sine; si sa nu osindesti pe cineva, vazindu-l ca face ceva ce nu se cuvine. Ca dracii, vazind sufletul curatit de patimi si de ispite, prin salasuirea harului, arunca in ele unele ca acestea. Dar ajutorul lui Dumnezeu sa fie in tine, impreuna cu pocainta neincetata si cu coplesire de lacrimi. Ia seama, insa, sa nu patimesti ceva din multa bucurie si pocainta. De aceea, sa nu socotesti ca acestea sint din osteneala ta si nu din darul lui Dumnezeu. Ca atunci se vor lua de la tine si le vei cauta mult in rugaciune si nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut.
Eu cred ca Dumnezeu cand vorbeste de smerenie are in vedere mai ales o coborare inlauntrul nostru. Adica tu sa te vezi jos cercetandu-te prin calauzirea Duhului Sfant iar pe Dumnezeu sa il inalti in inima ta. Asadar este vorba mai ales de o smerenie interioara iar schimbarea credinciosului trebuie sa vina de la interior spre exterior. Ma gandesc ca atunci cand judec pe altul eu ma vad mai presus decat el. Iar Domnul spune ca „fiecare trebuie sa vada pe aproapele sau mai presus de el insusi”. Dumnezeu este cel ce inalta pe fiecare credincios dupa dreptatea si indurarea Sa si asta se reflecta nu numai prin binecuvantari de orin material ci si prin rodul pe care crestinul il aduce pt extinderea si intarirea imparatiei lui Dumnezeu. Tot El este Cel ce sfinteste si izbaveste pe cei apasati de vrajmasul prin credinta ca sangele lui Hristos face ispasire de pacate. Una este sa mustru dand pe fata pacatul si facand cunoscuta autoritatea lui Dumnezeu, alta este sa ma inalt eu insumi judecand pe aproapele meu. Datoria fiecaruia este sa se cerceteze pe sine insusi si felul sau de vietuire prin Duhul Sfant care ne-a fost dat. Intalnim in randuielile Vechiul Testament detalii despre portul preotilor, despre zeciuiala pe care o da omului lui Dumnezeu celui ce crede in Dumnezeu. Fiecare este responsabil in vederea administrarii binecuvantarilor materiale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu sa ne intareasca in credinta,ascultare si sa ne lumineze!