La trei ani si citeva luni de la trecerea poetului si animatorului cultural Octavian Voicu dincolo de „marginea gindului bun”, cum a numit el insusi apropierea sfirsitului, pe patul din casuta saracacioasa din satul Viforeni, Editura Corgal Press din Bacau ii publica singurul sau roman, „Lumea are glas”, al carui titlu original a fost „Taranii”. Iubirea cu care el a privit lumea, in viata fiind, s-a intors acum asupra sa. La lansarea organizata vineri, la Casa Memoriala „George Bacovia”, multi scriitori, artisti plastici, profesori, jurnalisti au fost prezenti, dintr-un dor pe care numai asa, vorbind despre el, citindu-i cartile descoperite tirziu, si-l mai pot ostoi. „E un moment de a ne aminti cine a fost Octavian Voicu, prietenul nostru”, a definit evenimentul Calistrat Costin, presedinte al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacau si moderator al intilnirii. „Aventura a inceput anul trecut. Stiam ca exista manuscrisul. Chiar daca scrisul lui Octavian Voicu era citet, acest text, scris sub vraja inspiratiei, a fost destul de greu de descifrat. A trebuit sa scanez manuscrisul si sa-l maresc apoi pe calculator ca sa pot intelege unele cuvinte. E un subiect care nu mai prezinta astazi un foarte mare interes, lumea satului românesc. E un document de epoca, un roman interesant, scris la persoana I. Sunt chipuri interesante de oameni hitri, sunt conflicte si povesti de dragoste. Vi-l recomand cu iubire, asa cum spunea Octavian Voicu”, a declarat la lansare editorul Cornel Galben. „Lumea are glas” este un roman de tinerete, cu multiple accente autobiografice, scris in jurul anilor ’70 cind Octavian Voicu avea 30 de ani. Scriitorul a „inchinat” aceasta carte fratelui sau, Ion. „Cred ca intimplarea de azi confirma cele spuse de Octavian Voicu in legatura cu George Bacovia, ca steaua lui creste cu fiecare an care se adauga la posteritate si ceea ce se intimpla astazi e un inceput numai care ar trebui continuat pentru ca Octavian Voicu merita sa se bucure de aceasta posteritate. Intrind intimplator aici am vazut cele doua piese pe care impreuna cu Octavian Voicu le-am recuperat de la Casa Bacovia cind a fost demolata”, a spus universitarul si animatorul cultural bacauan Ioan Danila. Artistul plastic Dionis Puscuta, fiul lui Octavian Voicu, a dezvaluit ca printre manuscrisele ramase de la tatal sau se afla si un „Tratat de existenta”, care va vedea si el in curind lumina tiparului.
Lasă un răspuns