Profesor la Universitatea Bacau, Doru Ciucescu scrie de multa vreme proza gazetareasca. Subiectele sale sint luate mai cu seama din experientele traite pe diverse meridiane ale lumii, pe unde a peregrinat. Asa se face ca ne-a oferit, de-a lungul timpului, talentele sale in ziar, pentru ca mai apoi sa le adune in carti. „Peste Prut si mai departe…” (Ed. Didactica si pedagogica, 2007), este un al treilea astfel de volum. Un jurnal de calatorie, ce urmeaza un traseu prin Republica Moldova, Ucraina si Federatia Rusa. Impresiile, notele nu ramin insa simple note de calatorie. Ele se preschimba de multe ori in veritabile reportaje, avind si calitati beletristice. Exista o formula descoperita de Doru Ciucescu pentru aceste scrieri. Impresiile nu se dezvolta doar din „vedere”, ci si din constiinta. Astfel, autorul e un cautator al „starii sufletesti” a oamenilor pe care ii intilneste. In acelasi timp, e un cautator al istoriei, deoarece vede in locurile pe unde a calatorit nu doar frumusetile naturii, ci si dimensiunea de adincime – spirituala si istorica si vede viata oamenilor nu doar in aspectele ei simplu cotidiene, ci in legatura ei cu lumea imprejmuitoare, legata de confluentele imperiilor, de relatiile dintre state. O alta idee ce sta la baza insemnarilor sale, este cea a literaturizarii. Ca in romane, numele oamenilor evocati apar in carte cu un cognomen, cu un nume inventat, dar inventat dupa o regula (ca la Caragiale), onomastica dind stire despre felul oamenilor de a fi. Doru Ciucescu stie bine Basarabia, pentru ca a vizitat-o in 979, 1988, 1989, 2001 si 2007. A vazut-o si pe cind facea parte din imperiul sovietic, a vazut-o si astazi. Si a cautat sa dea glas dorintelor si vietii oamenilor de pe meleagurile sale. A tratat, pe cit se poate, cu delicatete, problemele politice, ferindu-se de ele, fara sa le excluda insa din substrat. Astfel, volumul devine si unul de atitudine. Foarte viu scrisa, cu umor si tristete, cu haz de necaz si sobrietate, cartea se citeste cu placere. Si este o noua fila adaugata literaturii despre Basarabia, care a inceput sa-si faca un loc binemeritat la noi.
Dan PERSA
Lasă un răspuns