• instituția a scurtat licitarea masei lemnoase de orice fel
Direcția Silvică Bacău a reușit să mai strice din aranjamentele agenților economici care exploatează și prelucrează lemn din pădurile publice ale județului. Flexibilitatea pe care o poate adopta la licitarea parchetelor de exploatare sau a buștenilor fasonați, precum și libertatea de a încheia o serie de contracte de prestări servicii își arată încet-încet roadele. Totuși, o serie de probleme își mai caută încă rezolvarea.
Licitațiile închise aduc prețuri reale la lemnul adjudecat
Prima măsură luată la nivelul Direcției Silvice a fost schimbarea modului de licitare a masei lemnoase pe picior, adică de atribuire a parchetelor de tăiere a arborilor. Ultima dată, metoda aleasă a fost cea a ofertelor în plic. Procedeul dă ceva bătaie de cap, întrucît comisia de licitație verifică plicurile cu ofertele chiar atunci, pe loc, ceea ce pune la încercare nervii participanților, dar și răbdarea și atenția celor care examinează hîrtiile. Atribuirea rezervei de lemn exploatabil pentru anul 2003 a adus și primele rezultate. Prețurile de cumpărare au fost reale, în funcție de specia majoritară, amplasamentul parchetelor de exploatare și de interesul agenților economici. Pînă acum, licitațiile deschise aveau dezavantajul că dacă o firmă voia să dea în cap concurenței ridica prețurile pînă la niveluri foarte ridicate, aproape la a face lemnul nerentabil. Aparent, aceasta era în avantajul Direcției Silvice, dar s-au mai ivit situații în care cîștigătorul nu a plătit lemnul adjudecat sau nu l-a exploatat în întregime, caz în care se ajungea iar la licitație cu ce rămînea. Alte partizi erau adjudecate la mica înțelegere. Cum prețul de pornire se știa, ca și metodologia de desfășurare, cel care-și dorea lotul de arbori găsea o „mînă moartă”, adică o firmă care să-l concureze în aparență. Sparring-partnerul dădea primul pas, doritorul – al doilea și astfel partida era adjudecată legal. Dezavantajul era că se obțineau prețuri care respectau legea, dar erau mai mici decît potențialul real al arborilor. De exemplu, partida avea copaci foarte buni, dar era situată undeva la munte, unde celor mai mulți agenți economici le-ar fi greu să ajungă. Atunci exista un avantaj al societăților care activau în zonă și obțineau și lemn mai ifetin. Cînd licitațiile s-au închis, înțelegerile comportau o mare doză de risc, mai ales dacă existau mai mulți ofertanți. De aceea, firmele au mers la niveluri de ofertă mai apropiate de calitatea lemnului vizat. De aceea, prețurile din licitația închisă au fost ceva mai mici pe general, dar au fost la niveluri reale.
Lemnul neadjudecat va fi valorificat de silvicultori
În altă ordine de idei, Regia Națională a Pădurilor a schimbat și metodologia de lucru în acest domeniu. Astfel, parchetele neatribuite la licitația din luna august mai sînt scoase o singură dată la licitație în luna septembrie. La partizile unde nu se găsesc nici atunci ofertanți exploatarea se va face de către silvicultori. De multe ori, loturile de buștean fasonat din depozite este mai căutat decît cel din pădure, mai ales de către fabricile și atelierele mici, care nu au capcaitățile și dotările necesare tăierii arborilor din pădure. Chiar și cel mai prost arbore poate fi valorificat în final ca lemn de foc, la care se găsesc amatori mai tot timpul. „Noi găsim modalitățile de exploatare și valorificare a lemnului, așa că nu ne facem griji pentru eventualitatea neadjudecării anumitor partizi”, a spus inginerul-șef al Direcției Silvice, George Brăiescu. De asemenea, se pune accent pe respectarea graficului de tăiere a arborilor. Întîrzierile peste limită nu mai sînt permise. La ultima ședință, mare parte din agenții economici au fost atenționați că dacă nu respectă graficele riscă să nu intre în marea licitație de masă lemnoasă pe anul 2004, care are loc în decembrie a.c. Aceasta poate fi o situație dificilă pentru un agent economic care trăiește din exploatarea și prelucrarea primară a lemnului.
O altă noutate este separarea licitațiilor de buștean fasonat de cel exploatabil. De regulă, ele se țineau în aceeași ședință, dar faptul că și una și cealaltă se fac cu oferte în plic a dus la disjungerea desfășurării lor. În plus, încheierea anumitor contracte de prestări servicii, cum este debitarea buștenilor supragroși – cu diametre mai mari de 60 de cm, pentru care instalațiile de transformare în scîndură sînt mai rare – fac ca prețurile să nu mai coboare sub anumite limite. Una peste alta, instituția caută să strice posibilele înțelegeri dintre agenții economici și să obțină prețuri cît mai bune pe lenul exploatabil din pădurile pe care le administrează.
Totuși, nu există soluții universale în reglarea prețurilor la masa lemnoasă. În general, cei care vin la licitațiile Direcției Silvice se cunosc și pot să-și împartă zonele de interes. De asemenea, în ultimul timp au intervenit și retrocedările de suprafețe forestiere, de unde tăierile se fac cam cum vrea fiecare proprietar. Din acest motiv, lemnul – tăiat legal sau nu – nu dispare de pe piață, mai ales că mare parte din zonele inaccesibile au fost disponibilizate prin construcția de drumuri forestiere, cum este cazul în Ocolul silvic Mănăstirea Cașin. În aceste condiții, stabilirea prețurilor va trebui să țină seama de toți factorii. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns