Directorul rețelei de magazine Plus adoră circulația din București

Are o figură de neamț tipic. Pînă nu vorbești cu el ai spune că are chiar o figură marțială. Ușor roșcovan, înalt, atletic, Norbert Missbrandt te copleșește cu o românească aproape perfectă. A venit în Bacău pentru că înființează și aici trei magazine din cunoscuta rețea comercială cu produse alimentare Plus Discount. în circa două luni, primul magazin își va deschide ușa, iar Norbert va ajunge și mai des la Bacău. Șofează pe un jeep Hyundai și am avut ocazia să merg, lîngă el, vreo 60 de kilometri. încet, cu 40 – 50 la oră, însoțind un convoi cu ajutoare pentru sinistrații din Comănești. Toți ne depășeau, firesc, ba mai și priveau curioși ditamai jeep-ul care se mișca doar ceva mai repede ca melcul. Pe Norbert îl distra privirea cîte unuia. „N-am mers niciodată atît de încet și atît de mult cu viteza asta – l-am auzit pe neamțul de la volan. Dar trebuie să recunosc că așa nu ies din litera legii, mai ales prin localități”. Mi-l imaginam la volanul unei mașini, prin Germania, chiar prin orașul lui de baștină, care spunea că este Mulheim pe Rurhr. Neamțul mă ghicește și îmi ia întrebarea din gură, încă nerostită: „La noi se circulă altfel, ca la carte, dar trebuie să recunosc că din ce în ce mai nervos. Iar în afara orașelor e chiar un pic monoton”. âl cred, am fost și eu pe la ei. Credeam că nu se mai sfîrșește drumul de cîteva ore pînă la Berlin.
Dar Norbert locuiește în România, în București, de vreo trei ani. S-o fi adaptat la nebunia din Capitală? âl întreb și rîde. „Mare nebunie – spune el. Te trezești depăși pe toate părțile, nu mai e nici o regulă. La noi nu-i așa. Stai la semafor cuminte pînă apare galben. Nu-i ca aici, pe galben ai voie să și pleci, să și continui mersul pînă se face roșu, dacă te prinde în mers. Dar îmi place mai mult Bucureștiul, mă ține treaz, nu mă plictisesc niciodată. âmi stimulează adrenalina”.
De la Comănești, Norbert a plecat direct la București. A plecat „întins”, cum se spune, pentru că avea o întîlnire importantă, la oră fixă, și trebuia să fie acolo. Deci iar mi l-am imaginat la volan, de data asta conducînd un bolid cu peste 100 la oră, poate și fără să mai țină cont de toate regulile mărunte. Pentru că neamțul e neamț și trebuie să fie exact la ora promisă la întîlnire. Păcat că nu am putut merge cu el, să-l văd și în altă postură și, mai ales, circulînd prin București, prin hățișul balcanic – de străzi, de mașini și de gesturi semnificative de la șoferii nervoși. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!