Dirijorii din SUA, Franța, Marea Britanie și Irlanda au fost fermecați de Bacău

Au învățat să dirijeze, s-au plimbat, îndeosebi pe malul Bistriței, au admirat trandafirii și curățenia, au făcut excursii în împrejurimi, au băut o bere și s-au distrat la Festivalul Național de Folclor „Ion Drăgoi”, și, nu în ultimul rînd, au promis că vor reveni negreșit la Bacău, fie singuri, fie alături de familie. Cam așa s-ar putea caracteriza, în cîteva cuvinte, șederea la Bacău a tinerilor muzicieni sosiți din SUA, Irlanda, Franța și Marea Britanie, în orașul lui George Bacovia. Interesați să studieze arta dirijatului cu maeștrii baghetei Robert Gutter și Ovidiu Bălan, tinerii Nancia D’Alimonte (SUA), Elke Overton (SUA), Sylvain Bousquet (France), Neal Farwell (Marea Britanie), Libi Lebel (USA), Jason Tramm (USA), Johnny Poon (SUA) și Sinead Hayes (Irlanda) au avut ocazia să cunoască municipiul Bacău și dincolo de entuziasmul publicului și prietenia instrumentiștilor din Filarmonica „Mihail Jora”. Iar impresiile lor, conturate după aproape o lună, sînt menite să reflecteze în linii mari imaginea pe care și-o fac străinii despre noi și orașul în care trăim.

„Aș dori să învăț românește”

O paralelă între New Jersey, orașul natal al lui Jason Tramm, și Bacău reprezintă o absurditate. însă pentru tînărul mînuitor al baghetei, modul de a fi al băcăuanilor și frumusețea locului au fost suficiente pentru a reveni, a doua oară, la cursurile de dirijori organizate de Filarmonica „Mihail Jora”. „încă de anul trecut am observat că oamenii sînt prietenoși. Iar acest lucru este o experiență foarte plăcută pentru mine. Orchestra este alcătuită din profesioniști foarte buni, foarte receptivi la tinerii dirijori. Cîntă exact ceea ce le cere dirijorul, lucru pe care nu-l întîlnești decît foarte rar în Statele Unite. în timpul liber, mi-a plăcut să mă plimb pe malul Bistriței”, ne-a declarat Jason Tramm, care are acum o singură dorință: „aș vrea mult să vorbesc românește”.

Deși americani, dirijorii au perceput Bacăul ca o mare familie

Pentru o altă americancă, Libi Lebel, această prezență la cursurile de dirijori de la Bacău a însemnat și prima vizită în România. Iar faptul că bunicul ei a fost român, a conferit o dimensiune aparte evenimentului. „Bunicul meu, Zisu Lebel, este român, originar din Mihăilești (Botoșani), iar acest lucru este unul dintre motivele pentru care am venit în România. Am vizitat chiar și cimitirul evreiesc din Botoșani, n-am găsit urme deosebite, însă secretarul comunei mi-a arătat registrul în care este consemnată nașterea bunicului meu”, ne-a povestit Libi Lebel. Tînăra americancă n-a ezitat să ne cînte o strofă dintr-un cîntec pe care l-a învățat de la bunicul său, în românește. Și, culmea, fără a cunoaște limba română, Libi Lebel a făcut un efort cîntînd „a venit la olărie, cu gîndul la farfurie”. în ceea ce privește relația cu orchestra, Libi Lebel, în prezent dirijor la Princeton University Simfonia Orchestra, a declarat „este foarte talentată. Te face să te simți ca acasă”.
Pentru Nancia D’Alimonte (SUA), cea de-a doua prezență consecutivă la Bacău a însemnat o întoarcere în familie. Felul cum a fost primită de instrumentiștii băcăuani și profesori au făcută să nu regrete alegerea pentru al doilea an a aceluiași curs. „E ca și cum n-aș fi plecat. E ca în familie. E minunat”, ne-a spus Nancia.
O impresie deosebită despre orchestra din Bacău și despre oraș și-a făcut și tînărul Johnny Poon, directorul operei de la University of Evansville, care s-a preumblat și prin Rusia, prin Roma și prin Hong Kong. „Orchestra e foarte bună, oamenii sînt foarte prietenoși, iar orașul este curat”, a caracterizat el, în cîteva cuvinte, cele văzute.

Filarmonica „Mihail Jora”, a doua în România, în opinia lui Robert Gutter

Neal Farwell (Marea Britanie), director muzical la Norwich Maddermarket Theatre, a menționat faptul că a cunoscut toate țările fost-comuniste, însă cele văzute la Bacău i-au lăsat impresia că „oamenii sînt mult mai prietenoși decît în alte părți”. în privința cursurilor, dirijorul englez a precizat că „acestea sînt de ajutor, fiind multe lucruri de asimilat într-o perioadă atît de scurtă de timp”.
„Nu știam la ce să mă aștept”, a recunoscut Sinead Hayes, sosit la Bacău din îndepărtata Irlandă. Acum, după ce stagiul de dirijorat s-a încheiat, Sinead păstrează nu doar frumoasa amintire a orchestrei din Bacău, ci și a insulei de agrement și a broscuțelor pe care le-a admirat în toată splendarea lor. „Probabil voi reveni”, ne-a asigurat el.
Despre Robert Gutter, coorganizatorul cursurilor de dirijori din Bacău, ar fi multe de spus. A studiat la Yale University și la Chigiana din Siena, cu Franco Ferrara. A fost elogiat în „The New Yorker” și în „The Washington Post”, ca un mare dirijor, iar acum, la Bacău, se simte ca acasă. Mai mult, opinia sa despre Filarmonica „Mihail Jora” este fermă. „Dintre toate orchestrele din România, cred că cea mai bună este «George Enescu», iar după aceea urmează orchestra de la Bacău. Pe o scară mai largă, orchestrei din Sankt Petersburg i-aș acorda nota 10, orghestrei «George Enescu» nota 9, iar celei din Bacău nota 8”, ne-a declarat maestrul.

O șansă de a ne recăpăta un statut adevărat

Oameni prietenoși, o atmosferă frumoasă, un oraș cosmopolit și mult mai mare decît și-au imaginat, fără hoți care să te atace în mijlocul străzii sau handicapați care să te înconjoare din toate părțile ca locuitori statornici ai orașului, cu gîndul să îți smulgă din buzunare banii. Dincolo de ceea ce vedem și cunoaștem despre urbea noastră, contează foarte mult ce impresie lasă aceste meleaguri străinilor ce poposesc, fie și preț de cîteva zile, într-un hotel sau la o familie prietenă din Bacău. Iar dacă imaginea este una pe măsura așteptărilor, nu ne rămîne decît să sperăm că în timp perspectiva asupra românilor și a României se va schimba în bine, lăsînd loc realității așa cum este ea. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!