Discuțiile cu fetele, doar cu privirea în pămînt

Rupți de lume și plăcerile ei, tinerii seminariști s-au acomodat unii cu alții, trăind ca într-o adevărată familie. „Cînd venea unul dintre părinți cu pachet de acasă, ne adunam toți și gustam cîte puțin din mîncare. Nu exista unul să nu dăruiască și colegilor sau să nu primească, după caz, de la ceialalți”, a mai spus părintele Mardare.
în privința relațiilor tinerilor din perioada interbelică cu fetele, acestea nu se puteau compara cu cele de acum. Săruturile, luările de braț, mîngîierile, toate nu existau decît, probabil, în mintea celor mai neastîmpărați. „Eram așa de rușinoși! Aveam un respect deosebit față de fete și colegii mai mari. Nu seamănă întru nimic cu ceea ce se vede în ziua de azi. Era o altă pedagogie. Cu fetele, nu aveam decît arareori tangențe. Și, dacă se întîmpla să stăm de vorbă cu vreuna, nici nu ridicam capul din pămînt. Dară-mi-te să îndrăznim să o luăm de braț! Ori, cînd îI văd pe tinerii de astăzi … și cîte se mai întîmplă…. Sînt cu totul altfel decît eram noi atunci”, crede preotul Mardare. cu fetele, acestea nu se puteau compara cu cele de acum. Săru

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!