Jandarmii vorbesc, calm, în mașină, despre costul roșiilor în piață și despre ultima emisiune de știri pe care au apucat s-o vadă înainte de a pleca în misiunea pe la discotecile de la țară. Unul dintre ei îi cere colegului său de banchetă o țigară pe care să și-o aprindă la prima oprire. Care nu-i departe: la o discotecă din satul Valea lui Ion. În curte și pe lîngă garduri, ușor feriți de bătaia prea insistentă a luminii, grupuri de tineri, doi cîte doi se strîng cu disperare în brațe. Sau merg agale de mînă către locuri și mai ferite de privirile indiscrete. Oprirea mașinii noastre, din care coboară pe rînd jandarmii, provoacă o oarecare agitație. Dar nu prea multă. Tinerii sînt deja obișnuiți cu ei. În incinta discotecii, o căldură sufocantă amestecată cu miros de parfum, fum de țigară, transpirație și alcool. Fetele îmbrăcate doar cu niște bustiere un pic mai generoase se unduiesc provocator în fața băieților parcă amețiți de apropierea lor. Sau de berea pe care o trag cu sete chiar în timp ce dansează. O pereche se înlănțuie și mai abitir în fața a doi jandarmi postați discret la instrare. Bărbații privesc indiferent jocul lor. Nu mai sînt demult militari în termen, așa că provocarea aruncată de băiatul care ținea în brațe o naiadă nu-și face efectul. Jandarmii inspectează locul, și după cîtva timp urcă în mașină și plecăm. Nu apucăm să mergem nici jumătate de kilometru, că din spate ne ajunge o Dacie, în care se află patronul unei discoteci din Blăgești. „Haideți pînă la mine la bar, că am doi pușcăriași și un bețiv care s-au luat la harță și care au început să facă scandal”, a spus omul. Discoteca lui, de fapt o încăpere de cîțiva metri pătrați împărțită în două, era plină într-o parte de tineri care dansau la lumina unui stroboscop. În bar, o pereche de bătrîni și cîțiva tineri răspîndiți pe la mese. Chiar în colț, trei bărbați în floarea vîrstei au sărit ca arși cînd au văzut jandarmii intrînd: „Ce dracu am făcut băi, Caludiu, de-au venit aștia? Dom’ căpitan, da’ zău n-am făcut nimica”, se agață omul de o rază de îngăduință din partea șefului echipajului. Încurajat de faptul că nu întrevede nici o pornire de agresivitate de la bărbatul în uniformă, de două ori cît el, chefliul îl ia de după gît pe căpitan și-i șoptește nu șe știe ce la ureche. Ofițerul are un ușor reflex de încrîncenare la gestul mult prea familiar, dar nu lasă să se înterevadă nimic. Calm, chiar zîmbitor, îi îndeamnă pe cei trei să iasă afară, la o discuție, pe motiv că înăuntru ar fi prea mult fum de țigară. Doi dintre bărbați se lasă păcăliți, al treilea nu vrea însă cu nici un chip. „M-am certat cu muierea, Dumnezeii mamii ei! Și m-o lăsat aici. De ce să plec, am și eu 40 de ani, și vreau să stau aici să beau. Ce dacă am oprit muzica? O mai opresc o dată dacă vreau. Vă luați de mine? Ce, am furat ceva?”, se rățoia omul la ofițer, care îl privea zîmbind îngăduitor. Ar fi fost suficient să-l ia sub braț și să-l scoată afară. După aproape o oră de discuții, întrerupte din cînd în cînd de ceilalți doi, despre care proprietarul a șoptit că sînt foști pușcăriași, bărbatul a fost convins să plece către casă. Fără un papuc în picioare, bărbatul nu s-a dus totuși prea departe. S-a oprit la cîteva sute de metri mai încolo, într-un șanț, și tot striga după Claudiu. După ce se conving că lucrurile s-au liniștit, jandarmii pleacă mai departe.
La Racova, în discoteca Rom-Expres, deja e altă treabă: încăperea construită special pentru așa ceva are și un etaj, unde tinerii dansează de jur împrejur, privind în ringul de jos. Proprietarul, un bărbat destul de în vîrstă, se repede să aducă actele, deși nimeni nu i-a cerut așa ceva. „M-am obișnuit cu tot felul de controale. Am un cumnat care m-a reclamat pe oriunde, cred că și la București a ajuns. Eu am aprobări penbtru toate cele, pînă și licență pentru muzica pe care o difuzez în discotecă. Tot de răul lui m-am pus la punct cu toate cele. Au venit și cei de la mediu și mi-au verificat decibelii, și orice-ar fi eu nu depășesc 0,45”, aruncă bărbatul o cifră, ca pentru cunoscători. Cînd se convinge că nu are nimeni treabă cu actele lui, le pune cu regret, parcă, înapoi. În jur, fete și băieți se hîrjonesc la aer după o partidă de dans îndrăcit. Se face deja patru dimineața. Perechi, perechi sau grupuri mai mari, petrecăreții pleacă, obosiți, către casă. S-a mai dus o sîmbătă de distracție. Și de nesomn pentru jandarmii plecați în misiune. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns