Doar Istoria să-i judece!

Luni seara, când populația României se împărțea între „reportajele incendiare” cu patronii penali din fotbal și pițipoancele din Dorobanți, cultura națională pierdea pe unul dintre cei mai importanți istorici ai neamului: Gheorghe Buzatu. Intelectual pasionat și implicat, și-a asumat vremurile în care a trăit și a luptat pentru adevărul istoric. Nu a negat vreodată opțiunile sale naționaliste, intrând în Parlamentul României de pe pozițiile unui adevărat apărător al valorilor și tradițiilor acestei țări. Contestat, admirat, ascultat, disputat, Gheorghe Buzatu nu a părăsit arena controverselor culturale până în ultima clipă. De ziua sa onomastică, le-a oferit cititorilor săi o nouă lucrare de referință, „Istoria să judece!”, în care adâncește cercetările sale în cazul Mareșalului Antonescu. Avea și alte proiecte. Pregătea pentru tipar un volum cu o temă „la zi”: „Adevărul s-a născut pe Internet”. Însă toate acestea rămân teme pentru cei care îi vor duce mai departe munca de o viață…

În urmă cu un an (14 aprilie 2012), se stingea un alt mare istoric român: academicianul Florin Constantiniu. S-a numărat printre acele voci care cereau demitizarea istoriei propagandistice de care am avut parte generații la rând. El spunea că, din punct de vedere politic, „păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă”. Într-un interviu acordat cu foarte puțină vreme înainte de a părăsi această lumea strâmbă, Profesorul Constantiniu amenda, fără menajamente, guvernele troglodite de până acum: „Politicienii postdembriști au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemții și rușii”. La un loc! – aș adăuga eu… Și tot în același interviu, atrăgea atenția asupra faptului că „ne îndreptăm către o sărăcire intelectuală care va transforma România într-un deșert cultural”. Însă cine să audă asemenea avertismente? Învățământul se „reformează” la fiecare șase luni, iar – mai nou – orele de istorie și geografie se reduc drastic.

Elementele de identitate națională sunt evitate la nivel oficial și sunt sacrificate pe altarul europenismului și globalizării imbecile. Fără personalități puternice, precum Profesorii Buzatu și Constantiniu, sub ochii noștri va crește o generație de „apatrizi morali și culturali”, inși care vor conta doar statistic într-o populație ce va renunța să mai tindă către statutul de Popor. Odată stinse vocile acestor mari intelectuali ai neamului, populația consumatoare de „erzațuri” va urmări, fericită, telenovelele turcești și sud-americane, va vibra emoționată precum silicoanele asistentelor lui Capatos și va fi convinsă că manelele reprezintă filonul autentic al folclorului românesc. Pentru că – așa cum tot Academicianul Florin Constantiniu spunea – „ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în fața globalismului, a capitalismului de cumetrie și a clientelismului politic, abandonând funcția de ghid spiritual al națiunii. Oameni ca pașoptiștii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviți astăzi ca anacronici și nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să știe că sunt români”. Tulburătoare analiză, grea sentință! Din păcate, este întrutotul adevărată…

Ștefan RADU