Dobîndă la incompetență

Ștefan RADU

Zilele trecute, am avut parte cu toții de o imagine unică: dl. Isărescu – Guvernatorul BNR – și dl. Tăriceanu – premierul – au apărut în fața lumii împreună, ținîndu-se, parcă, de mînuțe, ca la grădiniță. Tare disperată trebuie să fie situația dacă șeful Executivului – pe de o parte – și mai marele peste banii țării – pe de altă parte – au acceptat să recunoască micile și marile erori din ultimele luni. Conferința de presă comună a avut drept scop transmiterea unui mesaj de coerență în ceea ce privește strategia economică. Pînă acum, fiecare dintre cei doi acționa din cabina lui de comandă, fără să țină seama de semnalele din economia reală. S-au „topit” miliarde de euro pentru a stopa căderea leului, în vreme ce autoritățile locale și centrale cheltuiau și ultimul bănuț de la Buget. Cînd s-a făcut totalul s-a constatat că efectele intervenților BNR au fost foarte puțin semnificative. Așa s-a ajuns la întîlnirea publică dintre cei doi factori de maximă responsabilitate.
Numai că mie mi se pare că evenimentul a venit prea tîrziu. Urmărind reacțiile din presa străină, constat că neîncrederea în evoluția ulterioară a României este în creștere. Din perspectiva mediului investițional, s-a ajuns într-un punct foarte periculos, la limita de control a evenimentelor. Acum, măsurile ferme luate în comun de Guvern și de BNR întîmpină rezistențe nebănuite. Se vede clar că „sterilizările” succesive la care a fost supus leul nu au putut să reducă pierderea înregistrată de la începutul anului și pînă acum. Singurul succes ar fi instalarea cursului într-un fragil culoar 3,60-3,75 lei/euro. Acest interval este acceptabil atît pentru exportatori, cît și pentru importatori deoarece crează sentimentul unei cvasistabilități. De fapt, mediul economic se sperie nu de valorile extreme, ci de diferența dintre aceste valori. Dacă variația (volatilitatea) este relativ redusă, atunci managerii își pot face o strategie cît de cît funcțională și își pot calibra cîștigurile și pierderile.
Problemele majore se înregistrează în rîndul cetățenilor care au luat credite în 2007. Pînă acum, cei mai dezavantajați păreau a fi cei care s-au împrumutat în valută. Revenirea de la 3,80 la 3,60 le-a creat impresia unei noi șanse. Numai că BNR a venit cu o nouă măsură: a crescut dobînda de referință de la 8 la 9 la sută, adică o creștere din condei de 12,50 procente care se va răsfrînge, imediat, în creșterea dobînzilor la creditele în lei. Iată că și „favorizații sorții”, cei care au ales moneda națională pentru a se împrumuta, au încurcat-o! BNR reușește, astfel, să-i aducă pe toți la limita suportabilității. Intenția a fost de a crea premizele unei întăriri a leului: adică la așa dobînzi (care se vor aplica și la depozite) vor da buzna străinii să schimbe economiile lor din euro în lei și să le depuna în băncile noastre! Numai că zilele astea și Banca Centrală Europeană are în intenție să modifice dobînzile. în acest context, 5,75 dobîndă la depozitele în euro față de 8,75 la lei nu mai reprezintă o așa de mare oportunitate. Tare îmi este teamă că, pe fondul acestor turbulențe, românii vor prefera ei să-și transfere economiile în valute ceea ce ar crea noi presiuni pe leu…
în consecință, apariția sotidară a Guvernului și BNR în fața națiunii nu pare să fi avut efectul scontat. Mai degrabă a creat un moment de așteptare, de stagnare. Este bun și ăsta! Dacă vor profita de el administratorii economiei naționale, atunci poate vor veni cu niște soluții solide și serioase. Nu de alta, dar plata pentru pocinogurile lor (dobînda pe incompetență) o vom face noi, ăștia mici, care am luat de bun sloganul „Pariați pe leu!”…moneda națion

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!