Doctorul Corneliac, un mare pasionat de vînătoare și pescuit

• directorul Maternității din Bacău are o colecție de trofee de vînătoare • deși e un împătimit, uneori a renunțat la vînătoare ca să meargă la o operație

Doctorul Vladimir Corneliac, directorul Maternității din Bacău, este pasionat de pescuit și de vînătoare. În fiecare clipă liberă, el părăsește orașul aglomerat pentru a se relaxa la casa din Răcăciuni. Atunci cînd are mai multe zile libere, preferă însă să ia undița sau pușca și să plece la o partidă de pescuit sau vînătoare. „Aceste două pasiuni le am de foarte multă vreme, dar îmi pare rău că am tot mai puțin timp pentru a mi le îndeplini. Cred că la vînătoare nu am mai mers de aproape doi ani. Cele mai dese escapade la vînătoare au fost în lunca Siretului, la vînat de rațe, gîște, iepuri și vulpea de cătină”, ne-a mărturisit doctorul Corneliac. La capitolul pescuit, el preferă să scoată cu cîrligul păstrăvi din apele tulburi de la Slănic Moldova, dar și pești din Siret. Ca orice vînător ce se respectă, doctorul Corneliac este membru cotizant la Asociația Județeană a Vînătorilor și Pescarilor Sportivi din Bacău și are în dotare două puști, una cu glonț și una cu cartușe normale. Evident, are și permis de port armă.

Ca orice împătimit, directorul Maternității are la activ și cîteva pățanii de neuitat. „Cel mai mult îmi place la vînătoare de cocoși de munte. Am fost undeva la limita dintre judeațul Neamț și Suceava. Noaptea, am urcat prin codri, pe munte, pentru că vînătoarea începe dimineața și trebuie să fii pregătit în zori. A fost cel mai palpitant episod de vînătoare. La pescuit, cel mai frumos moment mi s-a întîmplat pe Siret. Aici am prins un avat, un pește răpitor care trăiește de obicei în Dunăre. Nu știam ce e, dar îmi plăcea foarte mult cum arată, așa că acasă m-am uitat într-un atlas de specialitate pentru a mă lămuri”, mai istorisește doctorul Corneliac despre experiențele lui cu undița sau pușca.

Vladimir Corneliac nu iubește vînătoare doar pentru vrea să tragă în animale. Pentru el, vînătoarea trebuie să fie prelungită, să caute vînatul, să îl evalueze în privința categoriei de trofeu în care s-ar putea încadra. Cert este că el are acasă o colecție de trofee. „Acasă am la loc de cinste o colecție cu ceea ce am împușcat eu de-a lungul timpului, dar și trofee primite de la prieteni. Primul mistreț, cam de 110 kilograme, l-am împușcat la 32 de ani și îi păstrez și acum colții. Eram în lunca Bistriței, pe cînd eram doctor la Buhuși. În colecția mea am de la coarne cu malformații, care îmi plac cel mai mult, la colți de mistreți”, precizează doctorul Corneliac.

Cu regret, șeful Maternității recunoaște că în ultima vreme socotelile legate de ieșitul în natură i-au tot fost date peste cap. A fost obligat să anuleze programul dinainte stabilit cu prietenii, fiind obligat să plece și să asiste cîte o pacientă gravidă la naștere. (Claudiu TĂNĂSESCU)