Arhiepiscopul Ioachim Bacauanul se află în centrul unui scandal major care zguduie din nou credibilitatea Bisericii Ortodoxe Române, după ce a semnat o scrisoare adresată instanței de judecată în care îl elogiază pe fostul episcop de Huși, Cornel Onilă, condamnat definitiv pentru viol și agresiuni sexuale. Documentul, trimis în timpul procedurilor judiciare, și publicat de safielumina.ro, ridică serioase semne de întrebare privind raportarea ierarhilor BOR la fapte penale extrem de grave și la victimele acestora.
Scrisoarea semnată de Ioachim Bacauanul, alături de alți doi ierarhi, a fost transmisă Curții de Apel Galați și conține aprecieri elogioase la adresa lui Cornel Onilă, prezentat drept un ierarh devotat și un slujitor al Bisericii care ar fi fost victima unei erori judiciare. În mod explicit, autorii își exprimă speranța că instanța va constata nevinovăția acestuia și îi va permite reluarea activității arhipastorale, deși Onilă fusese deja condamnat în primă instanță, iar faptele investigate vizau abuzuri sexuale asupra unor seminariști.
Redăm mai jos scrisoarea trimisă de Ioachim Băcăuanul instanței de judecată, cu o caracterizare elogioasă la adresa condamnatului pentru viol și abuzuri sexuale. Documentul a fost publicat de site-ul safielumina.ro.
Pentru comunitatea din Bacău, implicarea directă a arhiepiscopului Ioachim într-un asemenea demers este cu atât mai problematică. Nu este vorba doar despre o opinie personală, ci despre o intervenție oficială, asumată, în numele prestigiului unei funcții publice bisericești, într-un dosar penal care a scos la iveală una dintre cele mai grave crize morale din istoria recentă a BOR. Semnătura arhiepiscopului transmite un mesaj periculos: acela că solidaritatea de breaslă poate prevala asupra responsabilității față de victime și asupra respectului față de actul de justiție.
Cazul Cornel Onilă este unul fără precedent. Fost episcop al Hușilor între 2009 și 2017, acesta a fost condamnat definitiv la opt ani de închisoare pentru viol și alte agresiuni sexuale, fapte comise asupra unor tineri aflați în formare teologică. Dosarul a inclus probe video și mărturii care au demontat, pas cu pas, discursul apărării și al susținătorilor săi din interiorul Bisericii. Cu toate acestea, o parte a ierarhiei a ales să ignore gravitatea faptelor și să intervină în sprijinul condamnatului.
Gestul arhiepiscopului Ioachim Bacauanul este perceput de mulți drept o formă de presiune morală asupra instanței și o sfidare la adresa societății. Într-un context în care încrederea publică în instituții este deja fragilă, astfel de epistole de susținere nu fac decât să adâncească ruptura dintre BOR și credincioși. Lipsa oricărei referiri la victime, la trauma suferită de acestea sau la necesitatea asumării responsabilității morale accentuează impresia unei instituții mai preocupate să își apere ierarhii decât să își curețe rănile.
Până în acest moment, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului nu a oferit explicații publice clare privind motivele pentru care Ioachim Bacauanul a ales să semneze această scrisoare și nici nu a exprimat vreo poziție oficială față de condamnarea definitivă a lui Cornel Onilă. Tăcerea instituțională contrastează puternic cu amploarea scandalului și cu așteptările unei societăți care cere transparență, responsabilitate și o delimitare fermă de abuz.
Caterisire si puscarie !
Nu mai primesc nici un popa!
Are mână bună prelatul.Mai ales la politicieni.Când pune el mâna(laba) ….se simte🤣
Niște escroci și paraziți ordinari. Nu-i mai satură dracu de bani ,putere si influiență asupra fraierilor.
Rusine, rusine, rusine.
Corb la corb nu-și scoate ochii. Cine se aseamănă se adună. Din păcate, în România asta nu mai sună ca un proverb, ci ca o regulă de sistem atunci când vine vorba de putere, influență și “protejarea” celor din interior.
Dacă analizăm cu atenție documentarul Recorder despre IPS Băcăuanul, înțelegem mai bine de ce atâtea lucruri ajung să fie împinse sub preș, de ce se mușamalizează, de ce se apără între ei și de ce unii “vinovați” par doar relocați într-o altă „chilie”, mai ferită de ochii lumii. E dureros să vezi cum se poate ajunge la situația în care problema pare tratată ca una de imagine, nu de adevăr, responsabilitate și dreptate.
În final, Dumnezeu este drept și scoate la lumină mizeria. Dar marea dramă e că mizeria asta pare să urce tocmai spre vârfuri, acolo unde ar trebui să fie exemplul. Și nici nu e o problemă exclusiv “a ortodocșilor”: orice confesiune poate ajunge să putrezească instituțional când puterea se apără pe ea însăși, nu adevărul.
În același timp, trebuie spus clar: credința oamenilor nu a murit. În momentul de față, sutele de biserici construite (unele ridicate discutabil, inclusiv pe spații verzi și în condiții controversate), dar și multe lăcașuri de o frumusețe rară, adevărate oaze de liniște și bucurie, sunt pline de creștini. Pentru că suntem un popor care, de multe ori, trăiește greu și își caută alinarea în biserică, în mângâierea lui Dumnezeu. Și sperăm să rămânem mereu în Biserică, alături de Dumnezeu.
Dar dacă ne uităm în Occident, vedem și reversul: biserici și catedrale goale, societăți secularizate. Și nu e doar “vina vremurilor”. Este, cel puțin parțial, și vina Bisericii ca instituție și a clericilor, fiindcă nu au știut să se implice sănătos în formarea tinerilor, să crească lideri morali care să conducă societăți sănătoase. În schimb, în multe locuri s-a văzut o compromitere lângă politicieni corupți: influență oferită, beneficii primite, bugete, privilegii. Ne amintim cu toții pupăturile de mâini, îmbrățișările “frățești” în catedrale înainte de alegeri, lângă personaje politice și “afaceriști” cu reputații discutabile. Mesajul care ajunge la oameni e simplu și toxic: nu contează curăția, contează influența.
De aici se rupe ceva în societate. Tinerii nu se îndepărtează neapărat de Dumnezeu, ci de ipocrizie. Iar când reperele morale sunt compromise, intră pe ușă larg deschisă toate: pornografie, prostituție, alcool, droguri (inclusiv “legale”), cinism, violență, dezbinare. În paralel, rămâne sărăcie lucie la sate și furt “ca în codru” în administrația publică, de la primării până la nivelurile cele mai înalte.
Când administrația bisericească ajunge să fie percepută ca putredă — nu doar prin păcate personale, ci prin lăcomie, simonie, dorință de mărire și complicități — societatea intră în derivă. Asta e realitatea de azi, iar prețul îl plătesc oamenii simpli, care încă vin la biserică pentru Dumnezeu, nu pentru sistem.
De aceea, ar fi corect și necesar ca jurnaliștii să solicite un punct de vedere oficial: Ce spune IPS Ioachim despre acuzații, despre mecanismele de protecție internă, despre relația dintre Biserică și politică și despre măsurile concrete de curățare, transparență și responsabilitate?
„Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”. „Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc, au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia stând în mijloc. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.”
Și ce propui? Să fie iertat? Sunt mulți ca el în BOR,ei știu și își ia apărarea unul-altuia. La pușcărie, javrelor!
Nu e de mirare că tinerii nu aunt atrași de biserică sau creștini practicanți, una e să crezi in sinea ta și alta e să te duci cuminte la biserică unde ești așteptat să dai „cotizația” și să plătești bir de boieri pentru lumânări, ascultându-i oe ăștia csre te îndeamnă la bine, dar stau cu cealaltă mână în chiloții tăi… Să fim serioși, probleme si abuzuri sunt în toate bisericile din lumea asta, dar gafe ca asta rar, foarte rar, ultra rar găsești.. te intrebi cum se face că dontr-un popor credincios am ajuns să intiarcem fața bisericii și să acceptăm prostiile vestului (și nu, nu sunt comunist sau pro totalitarism).
De-a lungul timpului au mai fost mulți ca el, așa că oamenii văd și înțeleg tot. Ei ne vor proști,creduli și încearcă să ne țină sub papuc… Problema e că trebuie să fie judecați toți că mai sunt în BOR specimene din astea,cu siguranță, iar BOR trebuie impozitată ca oricine din această țară!!!
Și ce spuneți de faptul că acest mare arhiepiscop a fost adus la Bacău, în comunitatea de la Narcisa? Ledinau babele de bucurie, vaai, ce vizită extraordinara.
Nu poți să ai încredere în nimeni astăzi, toți, doar vorbe deșarte.
Homosexualitatea nu este infracțiune. Violul da…… Acum, ce-or fi la mânăstirile de taici și la seminariile teologice, numai ei și spatele lor știu…. că bunul D-zeu a plecat de mult de acolo!
Cum poate fi Bun cand are are asemenea slujitori. Basca ca in numele lui se fac atatea razboaie in care mor oameni nevinovati