• petrecere românească în grupul unor profesori universitari americani care au vizitat Bacăul acum cîteva zile • doi din membrii grupului au fost îmbrăcați în mire și mireasă și au avut parte de o nuntă tradițională la doar cîteva zile de la căsătoria oficiată în SUA
Deane și Schifer Johnson, doi americani care au avut prilejul să viziteze Bacăul preț de cîteva zile, nu vor uita cît vor trăi timpul pe care l-au petrecut prin partea locului. Asta pentru că pe întreaga perioadă a șederii lor în municipiul de pe malurile Bistriței au avut parte de întîmplări la care nici prin vis nu au gîndit. „Cum să bănuiască ei că vor nimeri taman în mijlocul unei nunți românești făcută așa, cum scrie la carte, organizată, culmea, tocmai pentru ei”, începe să ne istorisească Petre Vlase, directorul Ansamblului Folcloric „Busuiocul” din Bacău, cel care a pus la cale toată această poveste.
Deane și Schifer Johnson au făcut parte dintr-un grup de 40 de cetățeni americani care, din dorința de a afla cît mai multe lucruri despre dansurile populare și tradițiile românești, au efectuat, în urmă cu aproape o săptămînă, o vizită de studiu și documentare în țara noastră. Vizita a fost organizată de Asociația Coregrafilor Ansamblurilor Folclorice din România (ACAFR). Membrii ACAFR, organizație din care face parte și Petre Vlase, au fost consultanți de specialitate și au propus itinerarii, vetre folclorice, precum și specialiști care să poată face cunoscute jocurile specifice diferitelor zone ale țării. După o primă vizită făcută în cursul anului trecut, cînd au vizitat vetre folclorice din nordul Munteniei și sudul Transilvaniei, specialiștii americani au vizitat anul acesta mai multe zone folclorice din Moldova, Bucovina, Transilvania și Muntenia. După o primă etapă a vizitei petrecută în Brașov, grupul de americani a sosit în Bacău, unde Petrică Vlase și membrii ansamblului său nu s-au lăsat pînă nu și-au învățat oaspeții cum să joace, așa cum scrie la carte, sîrbele și horele moldovenești. „Majoritatea celor din grup erau oameni în floarea vîrstei, profesori universitari de diverse discipline, oameni cunoscuți în mediile din care provin. Însă odată ajunși aici, nu a contat că sînt profesori, au ascultat sfaturile noastre ca niște studenți conștiincioși și nu s-au lăsat pînă nu au învățat așa cum trebuie pașii de dans. I-am învățat Hora Moldovenească, Floricica, Hangul, Corogheasca, Hora pe bătăi, și încă alte cîteva astfel de jocuri moldovenești”, ne-a mai povestit Vlase.
Li s-a pregătit o nuntă surpriză
Întîmplarea a făcut ca în grupul celor 40 de americani să se afle și o familie care s-a căsătorit oficial cu doar cîteva zile înainte de venirea în România. Cum una dintre tradițiile pe care și-au propus să le prezinte oaspeților lor a fost și o nuntă românească, organizatorii s-au gîndit să le arate pe viu americanilor cum știu să petreacă româniii atunci cînd le este lor mai bine. „M-am gîndit că, decît să le povestim doar despre tradițiile românești, mai bine îi invităm de-adevăratelea la nuntă. Le-am oferit tuturor costume tradiționale, i-am rugat să le îmbrace și i-am poftit la nuntă, în calitate de nuntași. Iar ca petrecerea să iasă așa cum trebuie, pe Deane și Schifer, dacă tot erau proaspăt însurăței, i-am îmbrăcat în mire și mirească. Nu vă puteți imagina ce surpriză a fost pe capul lor. Deane ne privea uluită, iar lui Schifer nu-i venea să-și creadă ochilor. Noi ne-am ambiționat și mai tare și am vrut să le arătăm americanilor de ce sînt românii în stare, așa că am luat ritualul de la un capăt la altul și am organizat o nuntă ca-n basme. Am invitat și un preot care le-a povestit americanilor cîte ceva din istoricul fiecărui cult la care erau apartenenți membrii grupului. Mulți dintre ei au plîns de emoție și ne-au mărturisit că nu credeau să mai existe în vreun colț de lume așa ceva”, ne-a mai povestit, nu fără o undă de mîndrie în glas, Petre Vlase.
După sejurul din Bacău, grupul de american a plecat în județul Suceava, apoi în Bistrița Năsăud, Buzău și, în cele din urmă, la București, unde în program au fost trecute cîteva vizite la Muzeul Țăranului Român, Muzeul Satului și Galeriile de Artă. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns