Americanul Donald Appert s-a intilnit cu simfonicul nostru la un festival muzical in Italia, mizerabil organizat. Dovada ca la pomul laudat… A fost simpatie la prima vedere: americanul s-a aratat impresionat de calitatea inalta a executiilor orchestrei, iar instrumentistii nostri de rafinamentul, eleganta, gratia si acuratetea cu care americanul conduce un concert. Motiv suficient pentru Tony Ionescu (directorul Filarmonicii „Mihail Jora”) de a-l invita la Bacau, pentru ca dirijorul si orchestra sa-si puna in valoare talentele cu care i-a inzestrat Dumnezeu. Donald Appert a adus-o cu el si pe Linda, sotia sa, o soprana de coloratura, cu o voce calda, catifelata, cu o emisiune usoara, de adevarata filomela, care a dat stralucire „Concertului in fa minor” de Glier. Ea a reliefat cu suave elemente de contrast atmosfera poetica a lucrarii si coloritul slav ce o caracterizeaza. In evolutia cimpului si in gradarile de caleidoscop a gamei de nuante, Linda Appert a probat o splebdida mladiere a vocii precum si spontaneitate in redarea unei muzici invaluite cu mestesug in datelari cu adevarat suave. Donald Appert a mai adus si o partitura proprie pentru orchestra de coarde – „Nara Variations”. Surprinzator pentru un compozitor contemporan, muzica acestor variatiuni incep cu o linie melodica ferma, enuntata pe corzile grave (viola, violoncel, bas) si apoi trecute pe violine, urmind o linie narativa tesuta in culori instrumentale deosebit de atragatoare.
Admirabila si impresionanta evolutia lui Laurentiu Raducanu in „Concertul pentru corn si orchestra” de Glier, in care imperechieri neasteptate de timbruri, glisari contrapunctice temerare si un anume rafinament in redarea armoniilor au conferit lucrarii un marcat caracter, variatie si emotivitate. Solistul a parcurs magistral intregul concert, afisind o stare de gratie bine disimulata in spatele unei dureri covirsitoare: aceea de a-si fi pierdut mama cu citeva ore inaintea reprezentatiei. Abia la citeva minute dupa concert i-am resimtit crisparea, tocmai in momentul cind Laurentiu si-a organizat sarbatorirea cu fast a 53 de ani de viata si 30 de ani de activitate solistica, impartindu-se intre condoleante si felicitari, intre lacrimi si zimbet. Viata are si asemenea cruzimi. Concertul s-a incheiat apoteotic cu Simfonia a II-a „London” de Ralph Williams – o lucrare ce merita a sta in panteonul celor mai frumoase compozitii din genul clasic si romantic.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns