De vreo zece zile, asteptam cu sufletul la gura, dinspre partide, o veste buna. Ma rog, pentru cine-o fi buna, ca pentru noi… O asteptam mai ales fiindca prea intirzie sa vina. Ca daca vine, ce rost ar mai avea s-o asteptam? Ca la ce-am votat noi la 30 noiembrie nu prea avem la ce ne-astepta. Parlamentul a fost ales pe un sfert de popor si trei sferturi de calculator, iar guvernele se aleg, zilele astea, la televizor, intr-o veselie si o combinatie de culori, de dreapta – stinga, incit te sperii inainte de a le vedea, indiferent de varianta. Aceiasi „mari analisti” pitici se plimba de la o televiziune la alta si ne intoxica cu scenariile lor, afirmate acum, contrazise cinci minute mai tirziu. Degeaba. Cheia de la Palatul Victoria se afla la Cotroceni. Domnul Basescu ii va deschide usa cui vrea el, cui il va sustine la alegerile prezidentiale de anul viitor. Inclin sa cred ca cele doua partide care si-au urlat cu disperare dorinta de putere (PSD si PDL) vor da, in final, mina cu mina, ca in git sa le ramina. Nu conteaza ca domnii Basescu si Boc i-au demonizat consecvent pe Ion Iliescu si pe Viorel Hrebenciuc, pe care l-au si poreclit „guzganul rozaliu”. Daca le pica bine la interval, e ok. Ca sa-i rada pe liberali, pedelistii si-au dat mina chiar si cu Vadim, uitind de ragetul lui haiducesc antiprezidential, cind a fost vorba de condamnarea comunismului ca ilegitim si criminal. Daca PDL va face jonctiunea cu PSD, presedintele ar vina doi iepuri dintr-un foc. L-ar scuti de grija unui contracandidat guraliv la prezidentiale, iar „Prostanacul” ar fi „cel mai comod premier pentru Basescu”, dupa cum sustin surse nervoase din PSD, in frunte cu Madalin Voicu, pe post de „geniala lui sotie”. Cred asta si pentru ca dl Tariceanu a declarat, in fata unei asistente amuzate, dind-o pe «latineste»: „Mircea Geoana? I fuck you!”.
Nu stiu la ce le-ar folosi romanilor un premier comod pentru dl Basescu, dar total necalificat pentru Romania. Noi am vrea un premier serios, dinamic, eficient, hotarit sa se bata pina la moarte cu criza ce se furiseaza pe nesimtite, dar si cu toata haita de rapitoare parazitind pe bugetul statului. Greu de gasit, daca nu imposibil. Sa fie ala Stolojan? Nicidecum! E sluga presedintelui, iar sluga devii prin vocatie. E singurul lider de partid care a facut trecerea de la sef la stapin, pe intuneric si numai tiris. Cu el sau fara el, negocierile dintre partide par a fi intr-un vremelnic impas. Primul lucru care te izbeste la interlocutori este atentia pe care o acorda unii fata de indiferenta celorlalti. Dar, ca si in sport, competitia politica nu impune intotdeauna pe cel mai bun, ci pe cel care ajunge mai repede. La intelegere sau la compromis, bineinteles. Noi, cei care ne-am dat votul, n-avem de ce ne bucura. Nu vrem sa dam crezare tuturor minciunilor. Ele nu sint adevarate.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns