Benoni Beca a fost transferat în Penitenciarul Bacău, iar societatea sa a fost scoasă la vînzare
• Benoni Beca și Monica Vascan, singurii incuplați în dosarul Banca Transilvania care erau în arestul poliției au fost transferați în cursul zilei de marți în Penitenciarul Bacău • comunicarea de transfer a fostă trimisă de judecătorii băcăuani • la Tribunalul Bacău, secția de Litigii comerciale, s-a hotărît scoaterea la licitație a tuturor bunurilor imobile ale societății Amapolla • cu toate că recunoaște drept corecte actele de procedură întocmite pînă acum, Banca Transilvania a cerut strămutarea procesului de faliment pe motiv de presiuni
Dosarul Banca Transilvania este departe de a-și fi epuizat surprizele de proporții. Prima veste neșteptată a fost legată de transferul pe nepusă masă a lui Benoni Beca și a Monicăi Vascan, contabila lui, în Penitenciarul Bacău. Transferul a fost efectuat fără prea multă vîlvă, la cererea instaței de judecată care a constatat că s-au finalizat cercetările în alte dosare conexe în care era implicată societatea Amapolla și pentru clarificarea cărora cei doi erau ținuți în arestul poliției. Transferul ar putea avea și o oarecare legătură cu ultimul eveniment în care a fost implicat Beca, respectiv povestea cu telefonul mobil care i-a fost strecurat în arest de către soția sa într-un cartuș de țigări. Nimeni însă nu ne-a confirmat această supoziție.
Cea de-a doua surpriză de proporții a apărut în procesul care se desfășoară în plan comercial, cel de faliment, intentat societății Amapolla de către una dintre societățile căreia firma lui Beca îi era datoare cu peste 70.000 de dolari. Super Service din Huși a cerut, pe 13 noiembrie 2001, declararea falimentului societății Amapolla, pentru o datorie inițială de 26.000 de dolari. Banii reprezentau marfă livrată de la Huși spre firma lui Beca în cursul anului 2000,dar neachitată. Restul sumei de pînă la 72.000 de dolari reprezentată penalități. Abia în februarie 2002 judecătorul sindic a declarat deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului societății Amapolla. Procesul, pentru judecarea căruia a fost desemnat judecătorul sindic Dana Ștefănescu, a trenat timp de aproape un an. Lucrurile au luat o altă turnură cînd procesul a fost preluat de judecătorul sindic Livia Sava, numită în locul judecătoarei Ștefănescu, care a intrat în concediu postnatal. La nici o lună de cînd a preluat dosarul, în octombrie 2002, judecătorul Livia Sava a declarat deschisă procedura de faliment și a desemnat și un lichidator. Tot atunci s-a hotărît evaluarea bunurilor care urmau să fie scoase la vînzare, inventarierea și sigilarea lor de către lichidator. Adică ceea ce trebuia făcut cu un an în urmă, în februarie 2001, cînd a fost declarată deschisă procedura de reorganizare judiciară și faliment.
Practic în toată această perioadă, din februarie și pînă în octombrie, bunurile societății au fost lăsate de instanță la îndemîna lui Benoni Beca, fără a se numi, conform legii, un administrator judiciar care ar fi împiedicat dispariția sau distrugerea lor. În timp ce pe rolul Tribunalului se afla dosarul de faliment al societății Amapolla, administratorul ei, Benoni Beca, a demarat procedura de fuzionare cu 21 de societăți comerciale, care fac parte în prezent din grupul „alcool”, citat de procurori în procesul penal în care au fost trimiși în judecată 42 de inculpați. Pe 25 mai 2002, societatea Amapolla a mai fuzionat cu încă două societăți în acest fel numărul firmelor absorbite de Amapolla ajungînd la 23. Ciudat este că, în condițiile în care societatea Amapolla era plină de datorii cel puțin la Super Service, celelate firme i-au adus drept „zeste”, alte datorii de aproape 50 de miliarde de lei și au venit fără nici un bun în patrimoniu. Și mai ciudat este că fuziunea a fost aprobată, în condițiile în care judecătorul delegat la Registrul Comerțului, Mirela Opriș, fosta noră a senatorului PSD Octavian Opriș, știa de situația societății Amapolla, iar fuziunea nu-i îmbunătățea cu nimic situația, ba, dimpotrivă.
Deși procesul de faliment al societății Amapolla era pe rol de mai bine de un an, abia în iunie 2002 sucursala băcăună a Băncii Transilvania s-a înscris pe lista creditorilor, cu 64 de miliarde de lei, bani pe care îi avea de recuperat de la Amapolla.
La termenul care a avut loc ieri, judecătorul sindic Livia Sava a supus raportul de evaluare a bunurilor Amapolla spre aprobarea creditorilor. Între timp, aceștia au ajuns la 20 de firme care solicită înapoierea a nu mai puțin de 106,4 miliarde de lei. Din raport reiese că Fabrica de alcool de la Faraoani ar valora 32,4 miliarde de lei, Centrul de vinificație din aceeași localitate ar face 19,5 miliarde de lei, iar Centrul de vinificație de la Dealu Morii este evaluat la 24,8 miliarde de lei. Toți creditorii au fost de acord cu aceste sume și au decis ca bunurile să fie vîndute fiecare în parte, la licitație, cu prețul de pornire la care au fost evaluate. Totul a decurs extrem de repede și de eficient, iar creditorii au fost mulțumiți de raportul de evaluare. În aceste condiții, este greu de înțeles poziția centralei Băncii Transilvania de la Cluj, care a cerut cu puțin timp în urmă strămutarea procesului de faliment al societății Amapolla, pe motiv de „bănuială legitimă”. Aceasta presupune că ar exista presiuni asupra instanței, lichidatorului precum și a Băncii Transilvania. Încă nu este clar cine are interesul să strămute procesul din Bacău și cine se ascunde în spatele acestei cereri, din moment ce la ședințele de judecată de pînă acum nu a reieșit în nici un fel faptul că s-ar exercita presiuni asupra cuiva. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns