– ceea ce în 1990, era o miriste pe care se mai semana griu, in 1991 avea sa devina terenul pe care s-a inaltat una din cele mai frumoase manastiri din judetul Bacau – particele din moastele Sfintului Emilian de la Durostorum, precum si ale Sfintului Teodosie cel Mare, Sf. Grigorie Decapolitul, Sfinta Filofteia si Sf. Muc. Chiriachi sint expuse spre inchinarea credinciosilor in singura biserica ce poarta hramului Sfintului Emilian de la Durostorum, din cuprinsul Patriarhiei Romane.
Rugaciunea si munca asidua au facut ca pe miriste cultivata ici-colo cu griu, in apropierea orasului Buhusi, sa renasca o straveche vatra de sihastrie, manastirea Ciolpani, una dintre cele mai frumoase din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului. Luni, 18 iulie, aici va fi sarbatoarea Sfintului Emilian de la Durostorum, patronul bisericii, si serbarea celor 20 de ani de la ridicarea noii manastiri. Doua decenii de eforturi, poate supraomenesti pentru unii, dar firesti pentru maicile care au hotarit sa-si dedice viata slujirii lui Hristos. „Cind am venit aici, era o miriste pe care se semanase griu. In aprilie 1991, s-a pus piatra de temelie a manastirii, iar de atunci, prin grija parintelui Emilian, staretul de la Runc, in fiecare zi s-a oficiat Sfinta Liturghie. Incet s-a ridicat toata manastirea”, si-a amintit maica stareta Lucia Chirvase. Greutatile intimpinate de maici, pina au vazut lucrarile de constructie finalizate, au devenit istorie. Un trecut asimilat incercarilor pe care Dumnezeu le rinduieste fiecaruia spre mintuire. „Daca te lasi in voia lui Dumnezeu, nu ti se pare nimic greu”, a explicat stareta de la Ciolpani.
Imaginea actualei manastiri fascineaza atit pelerinul, cit si simplu trecator ajuns in zona. Un zid de piatra inalt de vreo doi metri jumatate imprejmuieste manastirea. „Este lung de patru sute de metri si este ridicat din piatra de riu adusa de pe Tazlau”, a explicat o maica. Iar dincolo de poarta, un spatiu transfigurat intr-o oaza de flori, curatenie si buna cuviinta: biserica mare, un paraclis, chilii, numeroase aleii pline cu flori, si multe altele, decupate parca din Pateric si asezate aici, pe dealurile ce imprejmuiesc orasul Buhusi.
In cimitirul situat la marginea manastirii se pastreaza si biserica ridicata de Teodor Cantacuzino. O bisericuta mica, de lemn, ce pare a veghea odihna celor adormiti. Deasupra intrarii, o inscriptie cu caractere chirilice, mentiona vechimea lacasului. „Bisericuta are hramul Sfintul Nicolae. A fost restaurata in urma cu citiva ani, deoarece era intr-un stadiu avansat de degradare”, ne-a spus maica Lucia. In interior, privegheaza citeva icoane pictate pe lemn, restaurate. „Aici se mai oficiaza slujbe, insa rar, cel mai adesea in zilele de hram”, ne-a explicat stareta. Traditia spune ca, in jurul anului 1590, un sulitas al domnitorului Petru Schiopu, pe nume Ciolpan, a renuntat la slujba de ostas si s-a retras pe aceste meleaguri, ridicind un schit: schitul Ciolpani. Moartea lui a insemnat si caderea in uitare a micutului lacas de rugaciune. Abia in 1730, impresionat de starea jalnica a schitului, medelnicerul Teodor Cantacuzino, ajutat de fratii sai, a construit o bisericuta din lemn de stejar, cu hramul „Sfintul Nicolae”.
Cautindu-si pacea interioara, departe de zbuciumul existentei cotidiene, maicile asculta si ele, cu grija si indurerare, plingerile oamenilor, nu putini, ce trec pragul manastirii. „Problemele si greutatile apar datorita faptului ca oamenii se indeparteaza de Dumnezeu. Si, daca se vorbeste de o criza, aceasta este una singura: criza spirituala, a omului fara credinta, fara Dumnezeu”, a explicat stareta Lucia Chirvase care, alaturi de cele 60 de maici se pregatesc luni, 18 iulie, sa serbeze patronul spiritual al manastirii, alaturi de PS Episcop Ioachim Bacauanul, si, binenteles, de sute, daca nu mii de credinciosi din toata tara.
Lasă un răspuns