Publicul editiei din acest an a Galei „Star” s-a putut bucura pe toata durata festivalului de prezenta in Bacau a indragitei actrite Draga Olteanu Matei, care a facut parte din juriu. A fost o aparitie zilnica surizatoare, care a primit cu caldura si modestie toate gesturile si cuvintele de admiratie din partea spectatorilor si care a evaluat cu generozitate prestatia actorilor inscrisi in competitie. „E bine in viata sa te gindesti din cind in cind ca orice ai face exista un milion de chinezi care habar nu au ce ai facut tu. Pe scena esti dator sa spui adevarul, nu sa vorbesti mult”, a fost mesajul transmis, cu zimbetul pe buze, de actrita concurentilor pentru Trofeul Galei „Star”. In interviul care urmeaza, Draga Olteanu Matei vorbeste despre actorii inscrisi la editia din acest a festivalului, despre relatia dintre public si one – man – show, despre teatrul contemporan, dar si despre motivul pentru care a ales sa joace in telenovele.
Laura Huiban: -As vrea sa aflu opinia dumneavoastra despre nivelul calitativ al recitalurilor inscrise la editia din acest an Galei „Star”.
Draga Olteanu Matei: -Eu am o foarte mare admiratie pentru oamenii astia care se straduiesc. Chiar vorbeam cu Alice Barb (regizoare, si membra a juriului, n.r.) si ea spunea acelasi lucru. Adica nu sint niste actori care daca nu sint solicitati stau. Se straduie, muncesc, invata, sigur ca unii reusesc mai bine, altii mai putin bine, depinde cum sint dirijati, cum sint calauziti, depinde sub mina carui regizor isi desfasoara aceste visuri, le-as spune eu, pentru ca fiecare dintre ei are o tinta. Fiecare om din momentul in care s-a gindit ca poate sa devina actor isi fixeaza o stea catre care sa tinda pe cer. Or lucrurile astea ramin la indemina vietii. Daca se intimpla sa ai norocul sa incapi pe mina unui regizor bun, sa ai norocul sa primesti niste roluri. Oamenii astia au dovedit ca au o forta de munca extraordinara si ca au o rezistenta fantastica si nu pot decit sa le urez sa aiba succes mai departe, adica sa le urez sa aiba parte de spectacole reale, inchegate, sa fie solicitati si la film si la televiziune. Ei isi demonstreaza calitatile, absolut toti sint oameni cu calitati si sint chemati pentru teatru. Daca vorbesc de organizatori, sigur ca intotdeauna unde sintem invitati noi sintem tentati sa laudam. Adevarul este ca festivalul e foarte bine organizat, cu foarte mult suflet. Se dovedeste ca directorii care conduc Teatrul sint tineri, entuziasti si tin la Teatrul lor si vor sa-l faca vestit in intreaga lume si asta este un lucru meritoriu.
-Orice actor poate realiza un one – man – show?
-Ca sa fii un reusit interpret al unui spectacol de o singura persoana trebuie sa fii ingrozitor de dotat, trebuie sa fii foarte citit, trebuie sa ai foarte multa experienta de viata si sa ai si experienta de scena. Vedeti dumneavostra cit de rari sint actorii de virsta care interpreteaza cite un monolog sau o piesuta de genul asta? Majoritatea sint tineri. Dar nu stiu ce sa-si aleaga de interpretat. Te gindesti ca sint tentati sa aleaga piese foarte complicate, cu personaje foarte introvertite, foarte muncite pe dinauntru, foarte alienate, ca sa zic asa. Nu se orienteaza catre ceva care li se potriveste, ceva pentru virsta lor. Copiii nu stiu in ziua de astazi, si foarte putini dintre profesorii lor stiu sa-i indrume, sa lucreze cu masura. Chiar daca ai cea mai perfecta voce trebuie sa stii s-o dozezi, sa nu tipi, sa nu spargi urechile. Si pe urma toate, gesturile, mimica, trebuie sa aiba masura, si daca lucrezi cu traire atunci ai masura in toate, masura asta vine aproape de la sine.
-Festivalul nu are inca un public foarte numeros. Asta spune ceva despre oamenii acestui oras, despre eveniment sau despre un context social in care ne aflam?
-Publicul nu este foarte mare amator de one – man – show. Spectatorii din Bacau sint nemaipomeniti, eu am venit de nu stiu cite ori la Bacau, n-am mai venit in ultimii ani ca m-am retras la Piatra Neamt, nu mai joc teatru, dar spectatorii din Bacau sint fantastici, te obliga sa ai tinuta, te obliga sa joci din tot sufletul, simti cum te cheama sa participi, sa schimbi priviri cu ei, sa te legi cumva pe niste unde nevazute. De ce nu le place one – man – show? Pentru ca este mai greu sa stai tintuit locului si sa urmaresti niste probleme, care, sigur, in mare masura au ceva legatura cu fiecare dintre spectatori, isi gaseste fiecare cite ceva din ceea ce vad pe scena, dar e un spectacol fad, e salciu, oamenilor le place povestea. Noi am ramas copii, vor poveste, vor sa participe la actiune, vor sa-si traga singuri concluziile. Or intr-un one – man – show cam servesti pe tava ce-ai vrea sa transmiti, ideile, framintarile autorului, care de obicei e abscons si contorsionat si publicul nu e amator. Foarte rar gasesti un spectacol care sa te amuteasca, ca admiratia amuteste.
-Va place teatrul contemporan sau nu sinteti adepta noilor formule regizorale?
-Daca este reusit sint prima care subscriu pentru asa ceva, dar sa fie reusit, sa fie adevarat.
-Ce pacate are teatrul contemporan?
-Pai, este bintuit de infatuare, si de usuratate si de lipsa de pricepere. Ca raul pe lume nu-l fac raii, ci nepriceputii, nepasatorii si credulii. Spectatorii care acorda credite unor spectacole pe care le fac nepriceputii iar cei care rebuie sa orienteze gustul publicului sint nepasatori.
-Spuneati la inceput ca un actor este si el „la indemina vietii” si ca pentru succes mai e nevoie si de noroc. Care au fost sansele actritei Draga Olteanu Matei?
-Eu nu stiu, eu absolut nu stiu. Eu m-am nascut asa, si asa am fost toata viata, si nu pot sa spun nimic decit ca am incercat sa-mi fac datoria. Eu caut sa fiu cit mai convingatoare, cit mai adevarata, asta am facut toata viata. Talent mi-a dat Dumnezeu si cred ca as fi pacatuit strasnic, daca nu l-as fi folosit cu toata fiinta mea. Uite, de pilda acum joc in «Narcisa Salbatica» (telenovela, in care este colega cu actorul bacauan Gabriel Dutu). Domnule, grija mea cea mare este ca lumea sa ma creada ca sint taranca aia din Muntenia care vorbeste cu limba munteneasca neaosa, care la virsta ei e asa cum este, sa fie credibil ca e femeie de la tara, care ia contact cu o casa de avocat bogat, cu niste oameni pe care nu i-a mai vazut in viata ei, nici n-ar fi crezut vreodata ca o sa-i vada. Si sa ma comport cit ma natural, asta mi-am pus eu in cap. Si am avut o deceptie. Prietenii mei de la Piatra Neamt sigur ca se uita toti, si dupa primele aparitii i-am intrebat vrind sa-mi satisfaca acest intr-un fel orgoliu, daca vrei, si sa zica: „Bravo, bai, esti taranca si ne-ai convins”. Nu, ei zic: “Erai asa de frumoasa”. „Ptiu!”. Mi-au dat foc la valiza. (ride, n.red) Eu nu asta vreau, vreu sa fiu adevarata.
-Exista aceasta discutie, ca telenovela este indepartata de arta… De ce atunci joaca intr-o astfel de productii o actrita ca Draga Olteanu Matei si alti mari actori din generatia dumneavoastra?
-Pai sigur ca este indepartata de arta, bineinteles ca este. Si la modul cum se realizeaza. De ce jucam? Pentru ca nu mai avem unde sa jucam. La televiziune nu ne mai pun piese, subiectele din filme vedeti care sint, noi nu mai putem sa jucam in astea. Filme cu sex, cu nebunii. De ce? Este suficient sa sugerezi ca doi oameni se apropie si toata lumea se gindeste acolo, ca toti stiu ce e aia. Pai ce-mi trebuie sa vad? Cind asa ceva poti sa vezi la doi ciini pe maidan. Unde-i arta?
Laura HUIBAN
Lasă un răspuns