Dreptatea unui magistrat de la înalta Curte de Casație și Justiție

Judecătorul Cornel Iacob este acuzat de abuz în seviciu

• judecătorul Cornel Iacob este acuzat de un băcăuan că a recurs la tot felul de ilegalități pentru a-și proteja niște rude n în calitate de vicepreședinte al Curții de Apel Bacău, Iacob a respins contestația băcăuanului într-un proces în care apar ca învinuite două persoane cu același nume ca al judecătorului n acuzatorul spune că a participat la o ședință de judecată halucinanată în care unul din membrii completului de judecată a părăsit sala în timpul ședinței și cînd a revenit i-a amînat dosarul după deliberări n plecate după un suc la un magazin peste drum, părțile au aflat cu stupoare că dosarul lor s-a judecat în lipsă n una din părți a depus contestație cu privire la procedură, iar actele i-au fost trimise acasă de Cornel Iacob cu mașina instituției n adresa prin care au fost returnate documentele acasă la petent nu au fost înregistrate în registrul de evidență al Curții de Apel Bacău, deși poartă însemnele oficiale le instituției n magistratul spune că nu are rude și, deci, nu a protejat pe nimeni

Cornel Iacob, judecător la înalta Curte de Casație și Justiție, este acuzat de un băcăuan că a influențat deciziile unui complet de judecată și a făcut abuz în serviciu pe vremea cînd era vicepreședinte al Curții de Apel Bacău. Mihai Enache spune că Iacob a scos o contestație de la dosarul în care se judeca cu rudele acestuia și i-a trimis-o acasă cu mașina instituției. în felul acesta, lui Mihai Enache i s-a refuzat dreptul de a beneficia de o cale de apel prin care cerea rejudecarea procesului, pe motiv că s-a încălcat flagrant procedura de judecată. Enache povestește că totul a pornit de la un contract de întreținere pe care o rudă a sa, Constantin Cîrlan, l-a încheiat cu două persoane pe nume Monica și Ștefan Iacob. Conform documentului, uzitat de bătrînii care nu au copii, Monica și Ștefan Iacob ar fi urmat să devină proprietarii casei bătrînilor după decesul acestora, obligîndu-se ca pe timpul vieții să-i întrețină, iar la deces să-i înmormînteze. Constantin Cîrlan își amintește că totul a decurs cum nu se poate mai bine pînă în momentul în care au semnat actele. După aceea, totul a luat o altă întorsătură, iar familia Iacob, care se mutase cu totul acolo, începuse să-i prigonească pe cei doi soți bătrîni. „Aproape că nu mai puteam sta în propria casă, soția se îmbolnăvise și am făcut plîngere la Judecătorie să stricăm actele. Ne-au făcut tot felul de reclamații pe la poliție, mie mi-au făcut plîngere pentru hărțuire sexuală, ca și cum eu moșneag care nici nu mai aud bine, aș fi putut să ameninț în felul ăsta o femeie în putere cum este Monica Iacob. Au scris ei, sau cine o fi scris acolo, la poliție, o declarație de martor, pe numele soției mele, prin care, chipurile, aceasta ar fi auzit cum o amenințam eu pe Monica. Li s-a înfundat repede pentru că soția mea nu știa carte, și deci nu avea cum să scrie. Ea abia putea să-și mîzgălească numele, în nici un caz să scrie ditamai declarația. De aia sînt cercetați acum de procurori și soții Iacob și polițiștii care s-au ocupat de treaba asta. La vreo săptămînă după ce-am făcut dosar la Judecătorie, pe 9 august 2002 soția mea a decedat. Ar fi trebuit să fie înmormîntată de familia Iacob, dar nu au vrut, așa că am apelat la rude, care au pus mînă de la mînă și mi-au îngropat soția”, povestește Constantin Cîrlan, în cuvinte puține și simple, drama pe care o trăiește.

„Mi-au spus în față că nu voi cîștiga, indiferent ce probe am”

Procesele la Judecătorie, Tribunal și Curtea de Apel au fost pierdute de Constantin Cîrlan, care a fost obligat să plătească cheltuielile de judecată și să le restituie soților Iacob. Asta în ciuda faptului că bătrînul a arătat că procesul civil trebuie suspendat pînă ce se dă o soluție la procesul penal prin care soții Iacob erau acuzați de fals și uz de fals în legătură cu declarația de martor a soției decedate. Bătrînului i se mai reține și acum pe cuponul de pensie o cotă parte din bani pentru a-și achita datoriile față de familia Iacob. Corvoada procesului prin instanțe a fost preluată în timp de ruda sa, Mihai Enache, cel care a asistat uluit la o ședință de judecată halucinantă. „Soții Iacob mi-au spus în față că nu voi cîștiga procesul indiferent ce probe voi aduce pentru că ei au un judecător la Curtea de Apel cu care sînt rudă și care îi va ajuta. N-am crezut că se poate ajunge însă se se ignore și regulile elementare de bun simț. La sfîrșitul lui octombrie 2003 aveam termen la proces la Curtea de Apel Bacău. Am intrat în sală la ora opt dimineața și după ce s-au luat cu prioritate dosarele de amînări și alte urgențe, președinta completului de judecată a cerut ordinea nouă, la care se afla dosarul nostru. Atunci, una dintre judecătoarele din complet a dat dosarul deoparte fără nici o explicație. S-a ridicat și a ieșit din sala de judecată și s-a întors după 10-15 minute, timp în care lucările ședinței au continuat pînă la epuizarea dosarelor. La finalul ședinței, dosarul nostru tot nu fusese strigat, dar președinta completului ne-a spus să părăsim sala și să revenim peste vreo oră și jumătate sau două pentru că dosarul se va judeca după ce se vor redacta hotărîrile în celelate procese”, povestește Mihai Enache. Au părăsit sala cu toții, soții Iacob au ieșit din clădire și au plecat undeva către oraș, iar Mihai Enache și cel care îl însoțeau au mers și au băut un suc la un magazin din apropiere. Ei spun că nu a durat mai mult de 20 de minute toată treaba și s-au întors pe holul instanței aștepînd să fie chemați în sala de judecată.

Procesul s-a judecat în lipsă

Uzanțele de la Curtea de Apel au impus de-a lungul timpului, din lipsă de spațiu, ca după terminarea unei ședințe, completul să delibereze asupra deciziilor pe care le dă chiar în sala de judecată, după ce încăperea a fost evacuată, iar ușile încuiate. Cunoscînd obiceiurile, Mihai Enache nu și-a făcut nici un fel de griji cînd a văzut că ușa sălii de judecată este tot încuiată. Nu mică i-a fost însă mirarea cînd a văzut că după cîteva minute, din sala de judecată iese avocata părții adverse, care i-a anunțat că procesul s-a judecat deja în lipsa lor. „Nu mi-a venit să cred. Nu pricepeam pe unde a intrat avocata dacă ușa era încuiată. Dar aveam să mă conving de realitate chiar în sala de judecată, cînd președinta completului mi-a spus că trebuie să așteptăm în sală hotărîrea, pentru că procesul se judecase. Ea a ieșit din sală, celelalte au rămas, și după cinci minute s-a întors și fără se le mai întrebe nimic pe colegele ei ne-a spus că recursul a fost respins ca nefondat. Am făcut pe loc cerere de contestare a procedurii la care fusesem martor, am depus hîrtia la Registratură și, după o zi sau două, m-am trezit acasă cu unul dintre șoferii de la Curtea de Apel care mi-a spus că are pentru mine un plic de la Curte. Pînă am coborît eu, el mi-a pus plicul în cutia poștală. L-am desfăcut și am descoperit că era o adresă semnată de Cornel Iacob, vicepreședintele Curții de Apel, prin care îmi returna contestația pe motiv că instanța se pronunțase deja asupra cauzei. Am încremenit, am înțeles că amenințarea lor că nu voi cîștiga procesul se adeverea și de atunci tot umblu să caut dreptatea. Eu nu înțeleg nici acum ce interes a avut acest domn judecător Cornel Iacob, dacă nu acela să-și apere neamurile, ca să treacă în halul acesta peste toate legile și să-mi trimită acasă contestația mea în original”, ne-a spus Mihai Enache. El ne-a mai precizat că după toată această tevatură a făcut plîngere la CEDO, unde dosarul său a fost acceptat, urmînd ca să-i fie comunicată decizia instanței europene. „N-am cerut decît cheltuieli de judecată de aproximativ 88 de milioane de lei și daune morale la aprecierea instanței”, a mai adăugat Enache.

Adresa de returnare a contestației nu a fost înregistrată la Curtea de Apel

Atîtea inadvertențe reclamate de Mihai Enache ne-au determinat să ne adresăm conducerii Curții de Apel Bacău cu rugămintea de a ne preciza care este procedura în caz de returnare a unor documente către părțile aflate în proces. Din răspunsul primit de aici am aflat cu stupoare că adresa prin care i se returna omului contestația nici nu fusese înregistrată în registrul de evidență al instanței. „în ceea ce privește modul de comunicare a răspunsului către petiționar vă facem cunoscut că adresa nr. 3991/28.10.2003, către domnul Mihai Enache, nu figurează în borderoul de expediție și în condica de corespondență pe luna octombrie 2003”, se arată în comunicatul trimis la redacție de către Biroul de informare publică al Curții de Apel Bacău. Mai grav este că, returnîndu-i lui Mihai Enache contestația în orginal, magistratul, pe atunci vicepreședinte al Curți de Apel Bacău, l-a împiedicat pe acesta să beneficieze de una dintre căile de atac excepționale pe care le prevede legea în astfel de cazuri. Mai mult, actuala conducere a Curții de Apel Bacău a fost pusă în situația de a-și da cu presupusul despre contestația lui Mihai Enache, întrucît documentul fiind scos de la dosar în original, nimeni, cu excepția lui Cornel Iacob, nu a putut afla ce s-a întîmplat în timpul ședinței de judecată. Astfel, urmele contestației au fost șterse complet în momentul în care nici adresa de returnare nu a fost înregistrată, și deci nu exista nici o dovadă că documentul a fost depus.

Iacob nu are rude, iar tizii reclamați au refuzat să discute cu ziariștii

Am căutat, de-a lungul a mai multe săptămîni, să-l contactăm pe judecătorul Cornel Iacob, care la sfîrșitul anului 2003, mai precis în ședința CSM din 16 decembrie 2003, a fost promovat ca judecător la înalta Curte de Casație și Justiție. într-un final, l-am găsit la telefon și i-am relatat pe scurt motivul pentru care îl căutăm. Destul de expeditiv, înaltul magistrat ne-a spus că el nu are rude, și că soții Monica și Ștefan Iacob nu au nici o legătură cu el. „Este o simplă coincidență de nume, eu nu am rude, și deci nu am avut ce proteja și nici nu știu despre ce este vorba”, ne-a spus Cornel Iacob, iar convorbirea a luat sfîrșit fără să mai apucăm să-l întrebăm de ce nu a înregistrat adresa prin care returna contestația lui Enache în original cu mașina instanței. Tot la fel de expeditiv am terminat și convorbirea pe care am avut-o la interfon cu un membru al familiei Iacob, cei care, de data asta, aveau contractul de întreținere cu bătrînul Cîrlan. Familia locuiește undeva în Cornișa Bistriței, la un bloc turn. Am sunat cu speranța că vom putea obține mai multe lămuriri în legătură cu acest caz, dar ne-am înșelat. O voce de femeie tînără ne-a răspuns la interfon și după ce ne-am recomandat și i-am dat lămuriri cu privire la subiectul pe care dorim să-l abordăm, ne-a spus repede și insistent: „Mama nu vrea să vorbească nimic pe tema asta cu dumneavoastră”. Iar întrebarea dacă sînt sau nu rude cu judecătorul Cornel Iacob a rămas suspendată, fără nici un răspuns.
Un strop de dreptate pare să se ivească abia acum. Conducerea Curții de Apel, care a aflat de toată tevatura abia în momentul în care am început noi să ne interesăm de caz, iar Mihai Enache s-a înscris în audiență, a încercat să repare într-un fel povestea cu modul de desfășurare al procesului. Astfel că președintele Curții de Apel, judecătorul Liliana Ciobanu, i-a trimis acasă lui Mihai Enache o adresă prin care tot calvarul său capătă într-un fel recunoaștere. „Urmare a memoriului dumneavoastră adresat acestei instanțe, vă comunicăm că cererea dvs. din 27.10.2003 a fost înregistrată ca o contestație în anulare împotriva deciziei civile pronunțată în dosarul nr.2991/2003, urmînd a fi citat pentru termenul de judecată ce va fi fixat după atașarea dosarului”, se spune în adresa Curții de Apel. Rămîne acum ca cei doi, Constantin Cîrlan și Mihai Enache, să-și reia drumurile prin instanță și ca judecătorii să aprecieze obiectiv și fără patimă toate probele din acest dosar. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!