DREPTUL LA REPLICĂ Să ne vedem de treburile noastre!

Redacția revistei „Ateneu” a ezitat mult înainte să-și folosească dreptul la replică, pentru un interviu semnat C.Gh. în Ziarul de Bacău (vineri 14 martie a.c.). Ni s-a părut că nu revista „Ateneu” este cel mai grav atacată de răspunsurile scriitorului Petru Cimpoieșu, publicate sub titlul „Majoritatea evenimentelor culturale din Bacău au un nivel submediocru”. Cauza? Intervievatul crede că „unii din cei care administrează cultura băcăuană” dau dovadă de „meschinărie și nivel intelectual foarte modest”. Cad pradă vervei polemice fanteziste a lui P.C. și cele „două universități din Bacău, care ar fi parcă două școli profesionale. Nimeni de acolo nu s-a remarcat pe plan cultural prin vreo inițiativă de valoare”. Nu scapă nici alte instituții cultural – artistice „Teatrul Bacovia nu mai este ce-a fost odată”, iar Filarmonica își dă măsura valorii mai mult pe la străini”. Cum era și… normal, culmea nihilismului și a agresivității gratuite este atinsă în final (nu spune anticul Ovidiu finis coronat opus?) cînd P.C. răspunde: „Dacă aș putea, l-aș demite pe Adrian Năstase și l-aș pune în locul lui pe Ion Dolănescu. Și abia atunci ar vedea toată lumea că lucrurile merg la fel de bine”. Aici nu poți decît să presupui că P.Cimpoieșu iubește foarte mult muzica de pe la nunțile rurale, unde cîntă Ion Dolănescu. Oricum, redactorii revistei „Ateneu” nu au de ce protesta cînd sînt considerați sub nivelul revistei Cartea, de vreme ce nici un funcționar de stat (ca subaltern al d-lui Adrian Năstase) și nici un universitar (în calitate de coleg al prof. univ. dr. Adrian Năstase) și nici un om politic autohton nu au găsit o cale să riposteze la acest atac primitiv împotriva primului ministru al țării. Pesemne că mulți dintre cei care au citit elucubrațiile cuiva, care confundă literatura cu mizeriile vieții cotidiene și publicistica cu scandalul, și-au spus că democrația acordă fiecăruia dreptul de a se face de rîs cu propria răspundere. Iar redactorii de la „Ateneu” sînt de aceeași părere. Cu o singură condiție: ca diferiți inși de genul lui P.C., care se uită la revista „Ateneu” cu o superioritate total nejustificată, să renunțe la grija pentru imaginea, structura, rubricația, tirajul etc. „Ateneului”, să compare publicația băcăuană cu alte cîteva zeci care au același statut și să urmărească cum apreciază presa de specialitate din toată țara revista „Ateneu”. Atunci, poate, își vor găsi liniștea lor și o vor menaja și pe cea a redacției, pentru a se putea concentra asupra problemelor care îi sînt prea bine cunoscute. (Redacția revistei „Ateneu”)