• șapte copii ai clasei „Ștefăniță” a Fundației de Sprijin Comunitar au pus pe picioare o un grup de muzică ușoară care, după două luni, a fost premait la „Ti Amo” • doi dintre copii trăiau, anul trecut, pe străzi
Puștiul din fața mea se prezintă scurt: „Andrei Surdu, unul dintre premianții Festivalului internațional «Ti Amo» de la Onești”. De fapt, el este solistul grupului „Zmeuriș”, formația care a intrat în posesia Premiului de Popularitate a concursului oneștean. Ceilalți componenți, șase la număr, sînt Lenuța Zercula, Costel Isac, Daniel Pătrașcanu, Ema Vraciu, Andrei Bobîrnac și Doris Răducanu, care, la opt ani, este mezinul trupei. „Totul a început acum vreo două luni, cînd am primit o invitație de participare de la organizatorii Festivalului. Mi-am zis că nu avea ce pirde dacă încercăm. A urmat o lună de muncă titanică, timp în care am lucrat pe melodia «Europa» a lui Mihai Vanica, piesă pe care doream să o prezentăm în concurs. Cu o săptămînă înainte de concurs am aflat că nu putem cînta respectiva piesă pentru că nu aveam drepturile de autor, care fuseseră cumpărate de Media Pro. Salvarea a venit tot de la Mihai Vanica, care a acceptat să ne acorde drepturile de autor pentru melodia «Lumea de vis». Pînă la urmă, totul a ieșit foarte bine”, povestește Gabriel Măgureanu, coordonatorul și impresarul grupului.
Succesul de la Onești le-a adus „zmeuriștilor” 300 de euro, dar și ceva mult mai de preț: încrederea în sine și mîndria că cei din jur nu-i mai consideră niște copii problemă. Pentru că cei de la „Zmeuriș” provin de la clasa „Ștefăniță” a Fundației de Sprijin Comunitar. Adică un program de sprijin pentru copiii cu situații sociale precare, copii pentru care familia există doar pe hîrtie. Mai mult, Lenuța și Costel erau, anul trecut, pe străzi. „Pe Costel l-am găsit în gară. Stătea, pe peronul de la linia a doua, cu spatele la clădirea gării lîngă un om matur. Cred că a fost vorba de intuiție, căci m-am dus, fără să știu cine era cel de lîngă el, i-am oferit un sandwich și i-am spus să meargă cu noi. Era foarte important ca el să i-a o decizie pe moment, mai ales că cel de lîngă el, care îi oferise o cutie cu bere, îl îndemna să nu meargă cu noi pentru că, spunea el, îi vom tăia ficatul”, și-a amintit Gabriel Măgureanu. Costel a decis totuși să meargă în Centrul „Pistruiatul”, „pentru că îmi doream de mult să ajung într-un Centru”, după cum ne-a mărturisit chiar el. Așa, punga cu aurolac a devenit amintire și nu-i pare rău deloc. Spune că nu s-ar întoarce în stradă pentru nimic în lume. Își dorește însă, după experiența Onești, o tobă și, de aceea, nu pare prea bucuros în momentul în care Gabriel Măgureanu spune, despre planurile de viitor, că intenționează să pună pe picioare o formație de chitare. Renunță însă repede. Gîndul că, împreună cu colegii de la „Zmeuriș”, va putea obține o nouă victorie asupra destinului e prea tentant. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns