Unica si inconfundabila, telenovela politichiei romanesti ne ofera inca un episod cu rastunari spectaculoase de situatii pline de surprize si suspanz. Uite premierul, nu e premierul!, s-ar putea numi aceasta ultima secventa servita noua in direct de pe platourile de filmare, cu protagonisti aflati in ipostaze dintre cele mai nefiresti, dar si cu regizori luati pe nepregatite de schimbarile de decor si de dialoguri. Cu rescrierea scenariului. Caz singular in istoria guvernarilor romanesti ante si postdecembriste: premierul desemnat renunta la investitura si se retrage pe usa din spate catre un deplin si definitiv anonimat politic, fara a oferi nici un fel de explicatie logica si credibila gestului sau. Candidatul pentru o continuitate de patru ani al presedintelui Traian Basescu dezerteaza din post dupa numai patru zile pentru a-i face loc sefului sau de partid, Emil Boc. Manevre de palat ale presedintelui-jucator, sau pur si simplu o fireasca retragere din carti pe motive de refuz al compromisurilor si neangajarii? Poate ca adevarul nu-l vom afla niciodata, sau va fi doar unul de conjunctura, machiat ca sa dea bine la imagine. Din toata aceasta afacere cu iz de curvasareala politica dimboviteana nu cred ca se poate desprinde un cistigator omologat. Alianta PSD-PC incaseaza inca o lovitura sub centura, care desi nu o trimite la podea o aduce in situatia de grogy, iar PD-L-ul, alias partidul prezidential, se alege cu o investitura care ar putea deveni greu de inghitit si de digerat. Pierdem cu totii la capitolul imagine si credibilitate internationala, este de parere unul dintre liderii marcanti ai UDMR-ului, si nu am cum sa nu-i dau dreptate; sint asteptate caderile la bursele de valori si la investitiile straine, pe fondul unor espectative nuantate si de durata. Si nu cred ca nici Supremul de la Cotroceni are motive sa jubileze pentru victoria absoluta in recentele alegeri. Parteneriatul pentru Romania scirtiie amenintator, plasind peste capetele celor doi aliati spectrul dizolvarii inca inainte ca nasterea sa se fi incheiat cu adevarat.
Alea jacta est! Ce ne vor arata zarurile? Dubla, sau 2 la 1, zar de fuga?!
Si pentru ca grotescul situatiei sa fie drapat in culori atitatoare, toate aceste miscari hilare au fost sa se intimple in chiar ziua investiturii noului Parlament. Cind, spre a implini o datina ce sta sa se instapineasca cu temeinicie, grupuri pitoresti de colindatori s-au grabit spre palatul din dealul Mitropoliei spre a-i colinda pe noii alesi ai neamului. Ca sa le ureze, ce?! Din toata aceasta nebunie cu manifestari nefiresti, din care aproape nimeni nu mai intelege aproape nimic, n-am putut ramine decit cu imaginea si sentimentul debusolarii dintr-o corabie a guvernarii condamnata sa navigheze in deriva. In pofida asigurarilor avansate de combatanti, precum ca Executivul va fi validat la data prestabilita, adica luni 22 decembrie. Este singura chestiune in care toate partile si-au manifestat acordul, sustinind ca nominalizarea altui premier nu a schimbat esenta problemei: atit presedintele, cit si liderii partidelor aliate spre binele si profitul public. Se va naste, totusi, o alta varianta de asociere intru guvernare? Vor reveni in jocurile aranjamentelor politice de conjunctura liberalii si maghiarii udmr-isti? Nici un scenariu nu este exclus. Desi, dupa cum sufla vintul dinspre Cotroceni, ne putem astepta si la o minoritate guvernanta. Cu consecintele de rigoare, versus catastrofale pentru viitorul imediat.
Dar sa nu ne grabim a da verdicte. Poate ca, totusi, lucrurile vor reveni la matca ratiunilor politice autentice.
Lasă un răspuns