Lucrare divina pentru limpezirea noastra, sau pura coincidenta, scrutinul pentru locale s-a intimplat sa se nimereasca in aceeasi zi cu o minune consemnata de Biblie: Duminica Orbului. Scrie in Cartea Cartilor: Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi. Si Iisus le-a mai zis: Daca ati fi orbi, n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem; de aceea pacatul ramine asupra voastra.
Simbata ar putea fi ziua straluminarii interioare, iar duminica, cea a asumarii fata de noi insine. Prin optiunile pe care le vom avea in fata urnelor de vot. Dupa patru saptamini de campanie electorala furibunda, cu accente ce au depasit nu de putine ori limitele cuviintei normalitatii, iata-ne ajunsi inaintea asaltului final, in acel moment de acalmie ce precede furtuna; cu dezastrul, sau cu izbinda. Pentru ca verdictul sa-l aflam peste alte doua-trei zile.
Cu ce ne-am ales, deocamdata? Pentru omul obisnuit, impresia dominatoare este cea de bilci al desertaciunilor; mult zgomot, putina substanta. Ingrediente politice ambalate in sloganuri pe care le-am mai auzit nu o data!: interesul public, solidaritatea sociala, responsabilitatea civica, respectul fata de lege, armonie, climat democratic, moralitate. Sublim si emotionant – ar exclama, entuziasmat, oricare dintre personajele caragialesti. Fatarnicie si minciuna – ar putea suna, categoric, mesajul alegatorului de astazi, chemat miine in fata urnelor si care inca nu este hotarit cu cine sa voteze. Ceasurile care ne mai despart de scrutin sper sa fie un sfetnic bun pentru fiecare dintre noi. Cu un mesaj: sa cistige cei vrednici cu adevarat.
Deocamdata, impresiile ramin confuze si multe intrebari nu-si gasesc raspunsurile. Avalansa de candidati spre demnitatile locale ne vorbeste de la sine despre miza deosebita a acestui joc democratic care sint alegerile. Si ne-ntrebam si noi, ca si celebrul personaj din versurile eminesciene: ce-i mina pe ei in lupta, de-au semanat atitea seminte ale rautatii si invrajbirii?! Grija fata de aproapele, sau gindul nemarturisit al binelui fata de sine? Iata de ce, in scurtul rastimp ce ne-a mai ramas, sa incercam a separa neghina de bobul curat si sanatos, adevarul de minciuna, astfel incit recolta pe care o vom culege sa aiba cit mai putina malura; sau deloc.
Am avut parte cam de toate deliciile unei campanii ce nu prea s-a aliniat moralitatii politice: suspiciuni de fraude electorale si masinatiuni de culise. Mita electorala si jocuri de culise. Manifestari de violente verbale si fizice. Faceri si desfaceri de aliante pre si post-electorale. Boicoturi pe fata si acuze denigratoare. Incidente intre candidati, sustinatori si adversari. Indemnuri indecente pe post de sloganuri, precum „Incearca si cu o femeie”! Tabere adverse aplicindu-si lovituri dure sub centura. Atacuri directe la imagine cu argumente adevarate, dar mai ales inchipuite. Candidati cvasianonimi si de o credibilitate indoielnica ce s-au erijat in campioni ai dreptatii. Prea putine au fost formatiunile care au stiut si au dorit sa se tina deoparte de tot acest circ mediatic, pastrindu-si decenta si raminind fidele propriilor principii si conduite. Acum, urmeaza sa vedem ce atitudini au determinat aceste masinatiuni electorale in rindurile publicului votant.
Si, spre a incheia in acelasi spirit biblic: oare vom ramine orbi si de acum inainte?! Sau, citindu-l pe un contemporan: viitorul are timp.
E tare !