„E foarte important că am stat zece zile împreună și că am schimbat mediul”

FCM Bacău va încheia, pe 5 februarie, cantonamentul montan de la Slănic Moldova. O perioadă de pregătire în care elevii lui Cristi Popovici au tras ca la galere reușind să-și mulțumească antrenorul.

Cantonamnetul se apropie de final. Trăgînd linie și adunînd, e bine, e rău?
Pentru perioada de pregătire în care ne aflăm acum, băieții au răspuns prompt la ceea ce le-am cerut și asta e bine. Mai avem însă, două-trei zile de cantonament, după care urmează încă o lună de pregătire pînă la începerea campionatului. Nu o să mai fie aceeași intensitate, dar, oricum, pregătirea continuă.
De regulă, marele cîștig al unui cantonament montan ține de pregătirea fizică…
E clar că, din punctul nostru de vedere, am cîștigat mult în ceea ce privește pregătirea fizică. Asta nu a ținut însă, neaparat de faptul că a fost o pregătire montană, pentru că, oricum programul era același. Important e că am stat zece zile împreună și că am schimbat mediul. Apoi, faptul că e zăpadă a contat mai puțin, pentru că, repet, programul era același în orice condiții. Totuși e bine că e zăpadă, pentru că jucătorii au fost mai fericiți de accidentări. Cînd suprafața e tare, apar, inevitabil, accidentările.
Multe echipe din divizia A au renunțat la cantonamentele montane pentru o pregătire în ținuturi mai calde. E mai util un cantonament montan?
Un cantonament în străinătate nu e neapart mai bun. E însă, vorba și de posibilitățile financiare, dacă îți poți permite să stai două sau patru săptămîni în străinătate. Fiecare antrenor are concepția și filozofia lui despre pregătirea de iarnă, de aceea nu comentez în nici un fel dacă e mai util la munte sau nu. Eu consider că noi facem o pregătire bună și sper să se vadă asta în retur.
Cîți kilometri au alergat băieții?
Nu am ținuit socoteala, dar nu e important metrajul, cît ritmul în care se aleargă într-o anumită perioadă de timp. Dar dacă e să adunăm, iese cu siguranță o ditanță considerabilă.

Impresionat de Bayer Leverkusen

La sfîrșitul săptămînii trecute ați fost la Bayer Leverkusen pentru un stagiu de documentare. Impresii?
Impresia a fost una cît se poate de plăcută. Sînt lucruri pe care ne le-am mai văzut pînă acum. Chiar dacă am mai fost cu echipa în străinătate ca jucător sau ca director sportiv, nimeni nu ne-a arătat în amănunt organizarea unui club de Liga Campionilor. Cei de la Leverkusen au stat la dispoziția noastră și nu era oricine. Era Rudi Voller ca director sportiv și Urs Kirsten, ca antrenor secund. Sincer, mă așteptam la mai puțin, mai ales că nemții sînt cunoscuți ca fiind mai reci. Cei de la Leverkusen au reușit chiar să mă facă să-mi schimb părerea despre germani. Au fost foarte amabili și au răspuns la toate întrebările. Ne-au spus însă, de la început că nu ne pot oferi toate amănuntelel, pentru că unelel chestiuni țin de investițiile făcute și de unele mici secrete.
Ce s-ar putea aplica la Bacău din ceea ce este la Leverkusen?
Aș fi încînta să fie aplicată disciplina jucătorilor, pentru că am asistat la un antrenament din preziua unui meci oficial și, timp de o oră, nici un jucător nu a scos nici un sunet. Se auzea doar fluieruyl antrenorului și antrenor era al doilea secund. Augenthaler și Kirsten, primul secund, au stat deoparte și au schimbat pase între ei. O disciplină desăvîrșită.
Asta nu ține însă, și de mentalitatea jucătorilor?
Cred că acest lucru se poate impune. Un jucător trebuie să fie concenrat, o oră, două sau cît durează antrenamentul, numai la ceea ce face. Dacă începi să te gîndești la altceva, e clar că nu mai poți să fii prezent 100% pe teren. Acest lucru aș vrea să îl pun în practică la Bacău. (A consemnat Eduard CUCU)dă de timp. Dar dacă e să adunăm, iese cu siguranță o ditanță considerabilă.

Impresionat de Bayer Leverkus

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!