Oriunde te-ai afla, într-o patiserie, la coadă la pîine sau chiar într-o bibliotecă auzi aceleași calificative din gura tinerilor : nașpa, mișto, cool, super. La început, aceste cuvinte făceau parte exclusiv din vocabularul „băiețașilor” sau „fetițelor de cartier”. Dar cum deseori se întîmplă ca răul să se extindă și să fie acceptat firesc, are loc o degradare verbală generală.
Adolescenții sînt cei care au descoperit aceste cuvinte pentru a le veni mai ușor în exprimare. Vorbirea telegrafică a devenit un limbaj comun, mai mult decît o modă, o necesitate. Care-i ala care mai apreciază o carte care „incită prin naturalețea și expresivitatea conotativă”? Ea e super mișto. Pentru a lua o notă bunișoară la română, trebuie să mă chinui „să memorez niște aiureli artistice ca să placă profului”, comentează Vlad. Așa se întîmplă în cele mai multe cazuri, excluzînd pe studioșii care încearcă să se mențină pe linia literară.
În fond, de ce să mai citim, dacă tot nu reținem nimic care să ne folosească? Intrăm în alt punct slab al tinerei generații: lectura. Mulți adolescenți mărturisesc că citesc doar atunci cînd li se cere la școală. Fără lectură, nu avem nici vocabular, nici capacitatea de a comunica. Și poate că ar trebui să învățăm că lucrurile mari pornesc de la amănunte și că acest mod de a vorbi telegrafic este doar o comoditate a minții, o dovadă de superficialitate, care trebuie neapărat înlăturată. (Ioana PAVEL)
Lasă un răspuns