Florin CRĂCIUN
O tragedie cum nu s-a mai văzut demult s-a abătut asupra lucuitorilor de pe Valea Muntelui. Apele s-au adunat din munți și au luat în cale tot ce au întîlnit. Unii localnici au reușit să salveze cîte un televizor sau o ușă. Alții s-au trezit fără nimic, în afara hainelor de pe ei. Cei mai năpăstuiți i-au pierdut și pe cei dragi. Cei mai mulți au rămas cu apa în case și curțile pline de mîl, copaci și pietriș.
În prima zi a fost șocul și durerea, uimirea, neputința, spaima. Cînd
apele au început să se retragă, a rămas speranța. Speranța că viața marge totuși mai departe, speranța că nu e totul pierdut. Dar speranța nu poate face ca mîlul să dispară sau să ridice casa din temelii. Unii au învățat din tragedie și încep să curețe șantul din poarta casei. Alții, însă, așteaptă. Așteapta primarul să vină să vadă cît este de năpăstuit. Așteaptă pompierii să scoată apa din curte și mîlul din casă. Cum așteptarea este grea, se mai opresc pe la crîșma din sat să discute despre tragedie, despre cum a scăpat cîinele vecinului.Terasele cîrciumilor erau întotdeauna pline. De cîte ori am trecut prin sat era cîte cineva acolo cu o bere în față. Și cei mai mulți erau tineri.
În schimb, în curți sau în fața caselor am văzut de multe ori cîte un bătrînel cu sapa sau lopata în mînă, încercînd cu puținele puteri pe care le au, să dea la o parte noroiul. Cînd am ajuns în comună, am fost imediat înconjurați de oameni. „Faceți liste cu ajutoare? Veniți și la noi să vedeți cum avem mîl în casă”. În prima noapte de după potop, comuna Agăș era îngropată în beznă. Doar pompierii scoteau la lanternă apa din beciuri. Cînd se mutau la altă casă, băteau în poartă. Ieșea cîte un locatar somnoros.”De cînd vă așteptam!”. Toată lumea aștepta zorii, care ar fi putut aduce o nouă speranță.
De cîteva zile, corespondenții principalelor posturi de televiziune din țară și-au instalat aparatura și transmit din locul cel mai afectat de inundații din România: comuna Agăș. Elicopterul a aterizat la Comănești, autoritățile l-au salutat pe premier și au pornit în trombă alaiul. Toată lumea se aștepta ca cei care știau cel mai bine care este situația în județ să-l conducă pe Adrian Năstase la Agăș. Locul în care două suflete își pierduseră viața, un drum național era blocat, și unde calea ferată era acoperită de aluviuni de peste o jumătate de metru. N-a fost însă să fie așa. Surprinzător, premierul a decis, sau i s-a sugerat, că ar fi mai bine dacă ar vedea doar împrejurimile Comăneștiului, și să nu mai irosească zece minute pînă la Goioasa. Este un gest pe care premierul a încercat oarecum să-l explice prin faptul că se grăbește la ședința de Guvern. Oricum, el își atinsese țelul: vorbise cu oamenii, apucase să dea interviuri în stînga și-n dreapta și mai bifase un punct pe agenda de lucru. Oamenii din Agăș l-au așteptat degeaba pe premier. Primul ministru a preferat să vadă la jurnalul de știri ce se întîmplă în cea mai năpăstuită localitate din țară. De care îl despărțeau doar zece minute.
Lasă un răspuns