EDITORIAL „Ai să dai sama, Doamnă?”

Mihai BUZNEA

Să mai spună cineva că în zilele noastre au dispărut minunile! Doar cine nu vrea nu le vede, nu le crede! Reîntoarcerea în țară a Ioanei Maria Vlas, blonda cu șarm și surîs misterios, devenită între timp brună (dar nu de supărare) și urmărită general, ce poate fi altceva decît o minune?! Acuma, rămîne de văzut în ce categorie de miracole o încadrăm, dar să nu ne grăbim pentru a nu-i afecta imaginea, nu-i așa? Ceea ce n-au făcut autoritățile statului român în aproape trei ani de zile, adică să o găsească și să o aducă frumușel acasă spre a da socoteală, a făcut Cel de Sus într-o clipită, prin gîndul cel bun. Adică, a atins coarda sensibilă a celei de al cărei nume se leagă cea mai mare escrocherie financiară românească din istoria post-revoluționară decembristă, și iat-o sosind, frumușel, la București. „Ai să dai sama, Doamnă?”, au întîmpinat-o românii, de bun venit, unii voioși și bucuroși de astă nemaivăzută și nemaiauzită minune! Alții, cam înnegurați la chip și suflet, cam știm noi despre ce pricini. Astea-s faptele și n-ai cum să le ocolești la infinit: aproape 300.000 de păgubiți și peste 286 de milioane de dolari topiți în hăurile afacerii FNI. Cine-i vinovatul? Parcă poți să-i știi pe toți? Da’ oricum, spre cîțiva dintre cei care au mîncat mierea cu lingura ori măcar s-au lins pe degete, tot va arăta mîna cea fină și delicată a distinsei I.M.V. E bine și-atît, decît nimic. Vorbele au ieșit deja, circulă de la un colț la altul precum că maestrul ceremoniilor n-ar fi altul decît Sorin Ovidiu Vîntu și al său faimos concern SOVINVEST. Parcă mai trebuia demonstrat așa ceva? Deturnare mediatică și praf în ochii credulilor. Nu fac parte dintre ei. Dovada e aceea că n-am cumpărat nici măcar o unitate de fond, un singur titlu de investitor. I-am lăsat pe alții să se pricopsească și pînă la urmă eu am fost cîștigătorul.

Dar, gata cu divagațiile! Ioana Maria Vlas s-a întors în țară și a început să ciripească. De cîteva zile îi tot dă cu „…subsemnata…”. Ce-o fi „vărsat” pînă acum pe gurița-i (cîndva) zîmbitoare, doar anchetatorii știu deocamdată, dar tare mă tem că multe din depozițiile ei vor fi încadrate la „top secret” și le vom afla abia peste 30 sau 50 de ani. Dincolo de surpriza autodenunțării și repatrierii cam surprinzătoare, zvonurile, șușotelile și anumite fapte conduc spre ideia că Opoziția democratică (sau cel puțin o parte din ea) ar fi dat „marea lovitură” în perspectiva tot mai apropiartă a „generalelor” și prezidențialelor din toamna anului viitor. Upercutul aplicat de Ioana Maria Vlas și directele (de dreapta, de stînga, de centru) care urmează, sper că ne vor lămuri. Fiindcă în ce privește banii luați de la săraci și dați bogaților, sau „mărimilor” galonate, devenite astfel bogate, s-au dus, s-au volatilizat ori așteaptă prin cine știe ce seifuri să iasă la tarabă. Vorba românului: mortul de la groapă nu se mai întoarce; sau: ce-a păpat lupul, rămîne bun păpat. Așa că să nu-și facă cineva iluzii în privința asta, anume că sutele de milioane de parai se vor întoarce la cei care încă mai bat din buze a pagubă. A știut el, S.O.V., să-i facă să dispară. Foarte mult, dacă nu totul, ține de blonda-brună între două vîrste cu domiciliul actual la Parchetul General. Cum agoniseala de la FNI i s-a cam evaporat prin cele străinătăți (zice dumneaei), a trecut în întreținerea contribuabilului român. Pînă cînd, rămîne de văzut. Depinde cum va ciripi, vremurile, ca și stăpînii, se schimbă, și-apoi arătați-mi măcar un singur mafiot sau escroc de talie, post-decembrist, care împletește coșuri din nuiele de răchită la „mititica”, indiferent de culoarea tricoului de sub zeghea în dungi, și-l iau în subzistență pe viață, mai grea pedeapsă nici că se poate imagina, să trăiești din pensia statului. Spun asta fiindcă știu că nu risc nimic propunîndu-i pensiunea.

PS: O păsărică, între două ciugulituri din palmă, îmi ciripește că doar cu vreo două zile înainte de căderea FNI, niscai investitori băcăuani „bine informați” și-au luat sacii cu mălai (cam cu cîte 3 – 4 – 5 sute de milioane de lei) și-au pus-o de mămăligă (niscai vile și mașini) în timp ce alții, doar cu cîte-un pumn de grăunțe, încă mai așteaptă să macine și moara lor. Slabe speranțe! Cred că, totuși, n-ar fi lipsit de interes să afle și amărăștenii locali lista cu „informații” ultimelor zile. Măcar așa, de-un par egzamplu.