EDITORIAL Care viitor?!

Ștefan RADU

Trăim într-o lume a publicității, a realităților virtuale menite să ascundă asperitățile cotidiene. De cîteva săptămîni, un spot publicitar este difuzat de mai toate canalele: „tufaciviitorul.ro”. Sîntem îndemnați să ne punem neuronii la treabă pentru a imagina o Românie mai curată, cu politicieni mai cinstiți, cu funcționari mai eficienți, mai grijulie față de cetățenii ei. Intenția – în sine – nu e rea. Neclară este finalitatea compunerilor pe care sîntem îndemnați să le postăm pe un site ciudat. Eu, de exemplu, îmi doresc să trăiesc ziua în care vom avea aici, la noi, polițiști și închisori ca-n Turcia, primari importați din Austria, autostrăzi făcute cu tehnologie germană, banci elvețiene, armată englezească și parlamentari suedezi grijulii cu banul public. Visul meu nu-i chiar o utopie: dacă dă Dumnezeu și sîntem admiși în Uniunea Europeană, conform noii Constituții votate cu atîta entuziasm de români, pentru posturile publice din țara noastră va putea candida orice european care îndeplinește condiții minime. Iar polițiștii turci – recunoscuți pentru respectul pe care l-au impus infractorilor de pe malurile Bosforului – pot fi detașați – măcar o vreme – pe plaiurile mioritice. Cu armata este cel mai simplu: în ritmul în care dispar unitățile noastre restructurate și la cît de dornici sînt tinerii de a îmbrăca haina militară, cătănia va deveni istorie…

Deocamdată visăm în spațiul virtual al Internetului unde orice pervers septuagenar se poate da drept adolescent îndrăgostit, unde scriitorii se nasc din plictiseală, iar curățenia în România se poate face cu mausul. Rămîne doar satisfacția de a te fi refulat pe o pagină de net, însă persistă întrebarea: cine administrează aceste vise? Pentru că marele avantaj al acestei lumi virtuale este că anonimii ascunși în spatele unor pseudonime – de multe ori comice – sunt sinceri. Visele destăinuite pe Internet pot fi valoroase pentru politicienii care se pregătesc de campania electorală. Programele partidelor se pot modela și după aceste mărturisiri anonime, dar adevărate. Pericolul este ca din ele să nu se nască promisiunile false cu care ne-au obișnuit aleșii noștri. Deja semnele dezmățului electoral se fac simțite. Bugetul pentru 2004 are un consistent capitol destinat cheltuielilor sociale: ajutoare pentru defavorizați, compensații la întreținere, gratuități pentru pensionari și studenți, subvenții pentru agricultori… De unde? Din taxele impozitele plătite de cei cîțiva care mai muncesc prin țara asta. Mai important ar fi dacă ar dispărea licitațiile trucate menite să favorizeze clientela politică, dacă ar fi executate firmele datornice ale unor „tunari” cu pile în sfera puterii, dacă miniștrii n-ar da motive pentru a fi bănuiți de corupție. Într-o țara condusă de un partid socialist care și-a propus să construiască societatea capitalistă doar prin exemplul propriilor membri, politica rămîne cel mai sigur mijloc de a te căpătui. Și atunci, mie la ce îmi mai rămîne să visez pentru a mă înregistra la „tufaciviitorul.ro”?