Ștefan RADU
La finalul recentei conferințe de presă a dlui Dumitru Sechelariu, acesta i-a întrebat pe ziariști dacă ei, ca băcăuani, se simt mai bine cu noul primar. Unii dintre noi i-am replicat: „Nu răspundem la provocări!” Spre surprinderea mea, dînsul a surîs satisfăcut. M-am gîndit mult dacă am înțeles corect zîmbetul său. La urma urmei, fiecare percepe realitatea în coordonatele subiectivismului său. Însă nu cred că trebuie să comparăm trei luni de administrație cu opt ani de mandat. Și dacă o facem, atunci trebuie să pornim de la elemente cu un anumit grad de similaritate. De exemplu, nevoia municipiului de a avea un spital modern, curat, căruia să i se poată elibera autorizație de funcționare este veche de un deceniu. Numai că s-au găsit mai repede vreo 40 de miliarde pentru instalația de nocturnă a stadionului, iar la spital nici acum nu sînt bani pentru cîteva aparate de climatizare necesare în sălile de operații. Noua administrație deja a identificat terenul și sursa de finanțare astfel încît municipiul va avea un nou spital în mai puțin de doi ani (sau cel puțin așa promite primarul)… Sau chestiunea spațiilor de agrement: cu greu găsești un spațiu public unde să te destinzi în Bacăul european. La Gherăiești, în loc să se diversifice oferta de divertisment, parcul a fost redus ca suprafață pentru a se derula un proiect ANL care acum se dovedește catastrofal… Și-apoi, să nu uităm mîndria fostei administrații: curățenia orașului. După schimbarea de conducere observ că este la fel de curat, că se ridică gunoiul la timp (ziua, nu noaptea; pînă acum, se trezea tot cartierul cînd erau golite tomberoanele), chiar dacă au reapărut căruțașii care își fac de cap pe bulevardele orașului. Vigilența polițiștilor s-a atenuat brusc, din motive greu de explicat… Mai mult chiar: pentru prima oară în ultimul deceniu am văzut mașina de spălat străzile! Pe vreme de caniculă, de la Autogară pînă la Orizont s-a udat asfaltul încins și s-a curățat zona. E bine? E rău? E prea puțin pentru trei-patru luni? Oamenii pot judeca și singuri. Însă nu trebuie să respingem unele sau altele dintre păreri doar pentru că nu ne plac.
Un eveniment – oricare ar fi el – este perceput de fiecare individ cu o altă intensitate. Am fost invitat la o emisiune televizată despre fostul primar. S-au primit mai multe telefoane de la oamenii care urmăreau dezbaterea. Nu s-a cenzurat nici o intervenție. Au fost trei tipuri de mesaje: unele deplîngeau schimbarea din funcție a dlui Sechelariu, altele îl puneau la zid, iar cele mai multe subliniau calitățile de gospodar demonstrate în timpul celor două mandate de primar, însă amendau compromisurile politice, anturajul pe care l-a acceptat (și promovat) în jurul său și – mai ales – lipsa de pricepere politică. Ascultîndu-i pe telespectatori, am descoperit că fiecare judecă oamenii și faptele după un tipar propriu. Unii ne-au acuzat – pe cei care eram în studiou – de obediență față de fostul primar, alții ne-au taxat pentru tonul prea aspru „acum, cînd omul nu mai are nici o funcție”… Fiecare aude, vede și interpretează doar ce-i place și cum îi place! Poate sîntem prea grăbiți atunci cînd dăm sentințe. Timpul se dovedește – mai întotdeauna – nemilos cu părerile viciate de un fals absolut. Un om care nu-și înțelege trecutul și nu arată grijă față de prezentul pe care îl trăiește, atunci cu siguranță nu va avea un viitor demn de atenție.
Lasă un răspuns