Eduard ADAM
În orice țară civilizată, un politician își dă demisia în prima secundă după ce presa a scos la iveală vreo afacere murdară în care el este implicat sau, ce spun eu, măcar dacă a tolerat așa ceva. La fel procedează și un director de spital, dacă personalul din subordinea sa se face vinovat de vreo eroare gravă sau dacă a pretins niște bani necuveniți. Mult mai dure sînt măsurile în cazul celor care conduc școlile și care se ocupă de educația copiilor. Ai greșit, ai ieșit din sistem, pe ușa din dos. Dacă ai scăpat doar cu plata unor daune morale către copil sau instituția care te-a dat afară, te poți considera fericit. Se poate întîmpla însă ca urmașii tăi, nu știu cîte generații după, să nu mai aibă dreptul să devină dascăli și să lucreze în învățămînt. Repet, asta se întîmplă în țările civilizate. Nu e cazul nostru, al românilor. Dovada: la noi, un director îi pune pe elevi să-i muncească pămînturile, mai abuzează și subordonații lui de cei mici, dar totul pare un lucru aproape firesc.
O colegă de-a mea a scris, nu mai departe de ieri, că Ștefan Munteanu, directorul școlii din comuna Negri, îi pune pe elevii de gimnaziu ca în orele de practică agricolă să-i muncească pămîntul. Au terminat la el în bătătură, elevii au fost duși și la tatăl directorului acasă, că „e bătrîn și avea nevoie de o mînă de ajutor”. Abuzurile au mers mai departe. Gimnaziștii au fost puși să sape și să grebleze și pentru angajații școli care luaseră pămînt în arendă cu directorul. Culmea nerușinării, directorul Munteanu a recunoscut în fața jurnalistei că elevii au muncit pentru el, pentru tatăl său și pentru ceilalți salariați ai școlii, „dar asta nu a devenit o practică”. Ba, mai mult, directorul vine și spune că el a vrut să-i educe pe elevi și să-i învețe anumite procedee pe care e bine să le știe orice agricultor. E drept, mulți copii de la țară sînt bucuroși dacă termină opt clase. Cei mai mulți sfîrșesc la coada vacii și, probabil, pe ideea asta a mers și directorul pus să îi învețe carte pe cei mici.
Poate greșesc, însă de vină în toată povestea aceasta sînt părinții, care ar fi trebuit să-l dea pe directorul școlii din Negri pe mîna Justiției. Pentru că practicile directorului Munteanu nu-s de azi, de ieri. Mai mulți părinți au recunoscut că și pe vremea cînd ei erau la școală, același dascăl îi punea să muncească pămîntul. Părinții n-ar trebui să tolereze astfel de practici, indiferent cu ce amenințări vin profesorii. De neînțeles este și lipsa de reacție a Inspectoratului Școlar. Firesc ar fi fost ca șefii ISJ să trimită un control la fața locului imediat ce abuzurile au fost scoase la lumină. Pentru că este inadmisibil ca și acum, cînd mai marii Ministerului Educației se bat cu pumnul în piept că fac reformă în domeniu, să fie tratate cu atîta ușurință astfel de practici. O decizie rapidă și dură a ISJ ar fi un bun exemplu și pentru alți directori de școli care mai obișnuiesc să folosească elevii după bunul lor plac.
Reforma din sistemul educațional ar trebui să înceapă exact de la astfel de probleme. Degeaba le pui elevilor calculatoare în clase, dacă ei nu le deschid decît o dată sau de două ori pe an. Zadarnic îi obligi pe părinți să le cumpere copiilor manuale alternative, dacă odraslele lor nu apucă, nici la școală, dar nici acasă, să le deschidă. Ca să nu mai zic de cadrele didactice. Departe de mine intenția de a împroșca cu noroi în această breaslă, în care am întîlnit persoane de-a dreptul remarcabile. Dar, așa-zișii dascăli, care nu se sfiesc să le ceară elevilor parfumuri scumpe de 8 Martie, ori o brățară de aur de nu știu cîte karate de ziua lor, – și să nu-mi spuneți că nu mai există astfel de cazuri! -, zău nu au ce căuta la școală. Mai potrivit ar fi să muncească pămînturile directorului Munteanu.
Lasă un răspuns