Ovidiu PAULIUC
Cei peste 150 de inspectori care cutreieră pădurile de pe Valea Muntelui în aceste zile evocă, oarecum, acțiunile tovărășești de pe vremuri, denumite generic, și atunci, ca și acum, schimburi de experiență. Silvicultori din toată țara au fost adunați de meșterii de la București și duși la plimbare pe meleaguri băcăuane. Ospitaliere, deopotrivă, și pentru cei veniți să halească aici un grătărel, să bea o țuică, să stea la cabană cu nasul în cetină, să împuște un urs sau un cerb, sau pentru cei care vor să se îmbogățească din furtul lemnului. „Iată, domnilor și doamnelor, pe partea stîngă a drumului, vedem cîțiva copaci foarte rari, din specia «scăpați de drujbă», în față avem un superb munte de rumeguș, iar pe dreapta, imediat ce depășim tunelul următor, vom vedea o superbă colecție de gatere și abricuri, de ultimă generație”. Poate că așa ar putea suna prezentarea ghidului, în fuga autocarului, pentru turiștii săi, care nu neapărat sînt inspectorii veniți zilele acestea din toată țara.
Pentru că e greu de crezut că în urma acestui control copacii vor crește la loc, iar hoții și evazioniștii vor fi trași în țeapă. Cel mult, vreun șef de la silvic va dispărea din schemă, va fi sacrificiul făcut în fața zeilor de la București, după ce la televizor s-a arătat, zilele trecute, cum se poate cumpăra lemn în orice canitate și la orice pas pe Valea Muntelui. Așa cum se întîmplă în România, cînd presa sesizează ceva rău de tot, se face un ditamai controlul, se înfierează abaterile, se face autocritica, cîinii latră, ursul trece.
E greu de crezut că se va schimba ceva, chiar și pentru că situația de pe Valea Muntelui este de foarte multă vreme cunoscută pînă la cele mai înalte niveluri, fără să se fi întîmplat nimic, în afara raziilor polițiștilor și jandarmilor îndreptate împotriva „plevuștii”. Rechinii au rămas mereu în umbră. Poate și pentru că, după cum se aude, printre ei sînt nume sonore din politica românească, unul dintre ei poreclit „Hașul”.
Valea Muntelui este o adevărată Mecca pentru sirieni, iordanieni, iranieni și alți mîncători de oaie. Sosiți direct de prin deșerturile fierbinți, arabii au fost de-a dreptul năuciți de atîția copaci. Așa că au început să îi care cu trenurile, trenurile și iar trenurile, de au rămas munții chei, precum Cozmîncă, șeful de la PSD. Îndeobște, lemnul pleacă sub formă brută și se întoarce în țară sub formă de mobilier, care astfel este vîndut la prețuri mai mari decît ar fi normal. Așa că, după ce ne-au îndopat cu Boni-Bon, gumă Turbo și Topi-Top, orientalii ne îndoapă acum cu propriul nostru lemn, dar sub formă șlefuită și văcsuită, cu etichetă în limbă străină. Și nu ar fi asta problema cea mai mare, dar scot din țară lemn de calitate sub aparență de deșeuri, după cum arată actele falsificate, ceea ce duce la evaziuni fiscale greu de calculat.
Nu în ultimul rînd, Valea Muntelui este o sursă constantă de brazi de Crăciun pentru vilele și locurile de muncă ale guvernanților și altor gușați de la București. Bineînțeles, sub formă de plocoane, deci tăiați ilegal, fiindcă altfel nu s-ar explica de ce, astă iarnă, un vagon întreg cu brazi dedicați unui club de fotbal din Capitală, iubit de putere, a fost abandonat în Gara Comănești, atunci cînd poliția i-a luat la scuturat pe „nașii” de tren care aveau marfa în grijă.
Așa că nu ar fi de mirare dacă acest control se va dovedi la final un alt banal schimb de experiență, lăsat cu mahmureală și greu la stomac de prea multă labă de urs, dar asta numai în cazul în care „Hașul” sau alții de aceeași greutate nu au dat în prealabil vreun telefon pentru atenuarea undei de șoc. Și atunci nu ar fi exclus ca vinovat să fie găsit codrul, sub acuzația de complicitate la evaziune și furt, prin prisma relației sale de frăție cu românul, și de favorizare a infractorului, fiindcă din cauza pădurii nu se văd cei care taie copacii.
Lasă un răspuns