Florin POPESCU
Cumplită agitație de vreo șase zile-ncoace în PSD Bacău! Sechelariu i-a părăsit definitiv. Actul de divorț s-a semnat oficial și urmează partajul. Asta e partea veselă. Drama, chiar tragedia, pe alocuri, abia a urmat. Au fost zile de coșmar pentru unii pesediști. Pentru că Sechelariu a anunțat că va „rupe” fostul său partid, iar plecarea sa va avea urmări catastrofale. Fostul președinte al pesediștilor a amenințat că îl vor urma sumedenie de colegi, persoane pe care i-a promovat de-a lungul timpului.
Cea mai grea frămîntare sufletească trebuie să o fi avut Dragoș Benea. „Ești ca și copilul meu”, i-a zis în public Sechelariu, cu numai cîteva luni în urmă. Tot pînă de curînd, Benea îi aranja grijuliu eșarfa de primar omului pe care l-a urmat în ultimii zece ani. Cu siguranță, Sechelariu l-ar fi vrut primul pe lista celor ce-l urmează la PNG. Asta nu se va întîmpla. De ce? Oficial, fostul primar nu i-a cerut lui Benea să-l urmeze. Părerea mea e că ori actualul președinte al Consiliului Județean a fost nevoit să-l refuze pe demisionar, ori Sechelariu a înțeles absurdul situației și l-a scutit pe Benea de penibil.
Ce-ar fi fost Benea fără Sechelariu? Greu de spus. Poate ar fi rămas în presă, poate și-ar fi deschis o afacere, poate ar fi intrat în politică. Poate ar fi ajuns ce este acum. Nu am cum să știu și nimeni nu va ști vreodată. Dar are dreptul Sechelariu să-și pună această problemă? Eu cred că nu, pentru că și Benea, și ceilalți oameni pe care i-a promovat au muncit pentru el. I-au suportat hachițele, teribilismele, sucelile, defectele, lipsurile și alte cîte asemenea. În ultimii patru ani, Primăria a fost condusă de cei doi viceprimari. Nepermis de rar mai trecea primarul pe la locul de muncă, în al doilea mandat. Se afișa numai pe la audiențe și în alte momente, a căror importanță o stabilea doar el. Pentru el. Sigur, eu nu susțin că viceprimarii au fost niște sfinți. Au muncit și pentru ei. Dar asta e firesc, pe undeva, că întotdeauna maieul a fost mai aproape decît cămașa.
De fapt, între ce și ce au de ales cei numiți pînă acum „Oamenii lui Sechelariu”? Între un întreg ansamblu de funcții, atribuții, relații, perspective și o persoană. Absurd. Cum să alegi între mere și pere? Te poți sinucide pentru cineva care, la un moment dat în viață, ți-a fost de ajutor? Politic, nu. Nu poți, pentru că miza e prea mare. Cine are dreptul să ceară altuia să se arunce în foc?
Ce alternativă oferă, de fapt, Sechelariu? Benea și alții ar trebui să plece în neant. Ce partid e PNG? O formațiune de doi la sută în sondaje. Adică nimic. Oricît s-ar strădui Sechelariu, PNG nu va trece pragul electoral. Oamenii pentru care fostul primar suflă adunarea-n-goarne au de ales între o perspectivă promițătoare sau măcar stabilă și o aventură alături de un om imprevizibil. Să zicem că se duc toți buluc la PNG. Și Sechelariu va alege alte zări politice. Sau se va certa cu Becali. Țup! la alt partid. Cît să stea cu bagajele făcute oamenii de la care Sechelariu are pretenția acum să-l urmeze necondiționat? Eu cred că goana asta nu are sfîrșit. Fostul primar a pornit pe un drum cu sens unic. Deși susține că nu este traseist politic, Sechelariu a mai vizitat PNL și tocmai a plecat de la PSD. Acum e la PNG, și încearcă să-i care și pe alții după el.
E corect să forțeze Sechelariu demisia din PSD a apropiaților săi? Nu. Trebuia să vadă mai întîi care vine din propie inițiativă. Sigur, ar fi fost extrem de dureros pentru ex-primar. Pentru că nu toți cei la care s-ar fi așteptat să-l urmeze s-ar fi aventurat în PNG. Era și timpul ca Sechelariu să primească această lecție. Pentru că, dacă faci benevol un bine, o dată, nu ai dreptul să ceri o recompensă înzecită, indiferent de la cine. Nu poți să-i dai cuiva o pîine de mîncare, pentru ca a doua zi să joci cu el ruleta rusească.
Al doilea favorit al lui Sechelariu, Laurian Lucaș, se ferește să spună în public dacă pleacă sau nu după Sechelariu. Îmi imaginez că îi este foarte greu să se decidă. Cu siguranță că îi este recunoscător lui Sechelariu, dar a început să se gîndească dacă merită să se sacrifice. Dacă fostul primar nu-i cere prea mult. La fel calculează și alții. Problema este dacă fostul primar pesedist știe sau nu știe că demersul său e cel puțin naiv. Eu cred că știe, dar este orbit de dorința să se răzbune pe un partid al cărui organism l-a respins.
Lasă un răspuns