Eduard ADAM
Zilele trecute s-a petrecut un lucru interesant: la ședința Comisiei Consultative s-a discutat pe bune despre problemele din județ. A fost, în sfîrșit, o dezbatere și nu o liturghie a unor directori blazați. A fost altceva. Și asta pentru că prefectul Radu Cătălin Mardare a cerut o schimbare. Un alt lucru inedit. Un demnitar PSD a admis public că s-a săturat de polologhii lipsite de orice urmă de realitate. Prefectul de Bacău a avut curajul să recunoască că s-a săturat să-i audă pe șefii instituțiilor și pe primari vorbind mult și fără rost. Să îngroape cu bună știință necazurile reale.
Faptul că s-au atins numeroase probleme spinoase demonstrează că prefectul de Bacău nu a greșit. Le-a oferit primarilor șansa să spună ce necazuri au, iar aceștia au făcut-o fără rezerve. A fost însă nevoie de un imbold. Pentru că astfel de întîlniri au existat de doi ani încoace, însă niciodată șefii din comune nu au spus deschis ce necazuri au. Au preferat să tacă, să înjure printre dinți partidul de guvernămînt, din care și ei fac parte. Să simuleze interes, deși erau mereu pe punctul de plecare. Să zîmbească frumos și-atît. La ce s-a ajuns? La nimic bun. Rezultatul s-a văzut acum: problemele s-au înmulțit, iar primarii, singuri, fără consultări deschise cu mai marii județului, n-au izbutit mare lucru.
Cel mai mare cîștig din ce s-a întîmplat la această ședință este că membrii PSD au depășit o barieră. Au avut curajul să îndrepte degetul acuzator spre alți colegi de partid care nu-și fac treaba. Cu ziariștii de față. Fără să se teamă că pe cel pe care l-au „deranjat” îl cheamă nu știu cum și are o funcție importanță în județ, sau e sprijinit de vreun „greu” din partid. Și fără frica că la sfîrșitul ședinței vor fi urechiți ori, cine știe, sancționați de mai marii PSD. Primarii au recunoscut că dispensarele arată jalnic, că n-au bani nici de unele. Că cei care întocmesc rapoarte la Bacău n-au dat prin comune de ani de zile. Ba chiar au avut îndrăzneala să le spună în față unor directori de instituții că nu răspund la sesizări nici după un an de zile. Sîntem convinși că primarii știau toate astea de ani de zile. De ce n-au vorbit pînă acum? Pentru că șefii județului nu i-au invitat la un dialog fără ocolișuri. A fost nevoie ca prefectul Mardare să dea un semn. Și bine a făcut.
Este foarte probabil ca multe dintre problemele semnalate de primari să nu-și găsească prea curînd rezolvarea. Sau poate deloc. Dar, dacă măcar la o mică parte din necazurile lor se vor găsi soluții, este un cîștig. Un semn clar că aceste ședințe tot sînt bune la ceva, în forma aceasta.
Ce e mai trist în toată această poveste este că nu s-a procedat așa de la început. Că, de doi ani, de cînd s-a instalat la guvernare, PSD a impus „disciplina de partid” doar ca să nu „respire” ceva din interior. Că nu a propus din capul locului discuții deschise. Consecințele acestei idei greșite le suportăm cu toți astăzi. Probleme multe, soluții zero. Va fi interesant de văzut ce se va întîmpla de-acum înainte. S-ar putea întîmpla ca șefii de partid de pe la București să vadă ceea ce a fost la Bacău doar ca pe o revoltă. Să nu agreeze că membrii PSD s-au carotat în public, că au strigat unii la alții cu ziariștii în sală. S-ar putea chiar ca cel care a vrut să se spună adevărul pe față să cadă în dizgrația partidului. Radu Cătălin Mardare să fie pus la zid tocmai pentru că a cerut un dialog deschis. Iar partidul să revină la vechea practică: ușile închise. Ar fi o soluție total greșită. Pentru că doar un dialog cinstit, fără ocolișuri poate aduce ceva bun. Doar așa se va ști ști unde trebuie făcut ceva, ce se poate rezolva și ce nu. Numai astfel prefectul și ceilalți lideri ai județului vor izbuti să identifice problemele reale, să cunoască mai bine primarii cu care lucrează și de ce sînt ei în stare. În caz contrar, PSD va avea o moarte „lentă și sigură”.
Lasă un răspuns